Totul a început de la pâine. Brutăriile din Petrograd, mai ales cele din cartierele muncitoreşti, erau goale de câteva săptămâni şi începeau să apară cozi lungi. Problema nu era lipsa de provizii. Potrivit lui Balk, guvernatorul oraşului, în depozite exista destulă făină ca să hrănească populaţia timp de cel puţin o săptămână, în momentul când ceea ce începuse ca o serie de revolte s-a transformat în revoluţie. E adevărat, magazinele nu erau pline. Era sfârşitul celei de-a treia ierni de război şi se resimţea austeritatea generală. Nu se mai preparau cornuri, plăcinte, prăjituri şi fursecuri. „Magazinele nu mai oferă această gamă largă de produse”, a scris un englez acasă, în 13 februarie. „Restaurantele nu mai au minunatele patiserii fine, din cauză că nu se mai găseşte zahăr.” În plus, Rusia avea parte de cea mai friguroasă iarnă din ultimii câţiva ani. În Petrograd, media temperaturilor din februarie a fost de minus cincisprezece grade. „E la fel de frig ca în Laponia”, îi scria Gorki Ekaterinei, pe 4 februarie. Gerurile şi viscolele arctice blocaseră complet transporturile feroviare. Fabricile se închideau. Mii de muncitori concediaţi mişunau pe străzi.
Orlando Figes
Revoluţia Rusă (1891-1924)
Tragedia unui popor
Ediţie cartonată
Traducere de Cornelia Marinescu
Carte publicată şi în ediţie digitală
Acestea erau cauzele pentru care furnizarea de produse devenise critică. Din pricina blocării sistemului de transport, Petrogradul nu mai era aprovizionat cu făină şi combustibil. Lipsa acestora silea adesea brutăriile să se închidă. Femeile stăteau şi câte o noapte întreagă la coadă pentru o pâine, doar ca să li se spună la primele ore ale dimineţii că în ziua aceea nu e nimic de vânzare. Această permanentă întrerupere a aprovizionării cu pâine a dat în mod firesc naştere unor zvonuri, iscate pe la cozi. Lumea spunea că „speculanţii” şi „capitaliştii” – ceea ce în perioada aceea de xenofobie şi război însemna de obicei negustori germani sau evrei – forţau intenţionat creşterea preţului la pâine, pentru că nu scoteau produsele pe stoc. Mulţi dădeau vina pe guvern (şi oare nu era el plin de germani?)
Chiar şi liberalii educaţi erau înclinaţi să vadă aceste lipsuri ca un rezultat al acţiunii malefice a guvernului trădător. Pe 19 februarie, autorităţile din Petrograd au anunţat că de la 1 martie va începe raţionalizarea. S-au răspândit zvonuri că în curând nu vor mai fi deloc rezerve de pâine şi şomerii vor fi lăsaţi să moară de foame. În panica ce a urmat, rafturile au fost golite complet, s-au iscat încăierări şi mai multe brutării s-au ales cu vitrinele sparte.
