”Un prânz pe domeniul englez din Oxfordshire a fost dintotdeauna o piatră de încercare. Aşa cum orice invitaţie la masa unui aristocrat englez este o piatră de încercare. Și pretinde disciplină de fier. Nu, în ceea ce priveşte manierele la masă şi ţinuta e cât de cât uşor să te adaptezi uzanţelor englezeşti (When in Rome, do as the Romans do!) – conversaţia, în schimb, are propriile ei legi în Anglia. Legi cu totul diferite de normele noastre continentale, unde eticheta a fost impusă, în primul rând, de geniul francez predominant în Europa la mijlocul secolului al XVIII-lea. Francezul, la rândul său, după credem că ştim, nu are umor, ci spirit, esprit. Diferenţa fiind că spiritul este preţios, superior şi uneori chiar sarcastic, în vreme ce umorul se străduieşte să rămână inofensiv.
O persoană cu umor se iubeşte pe sine şi îşi iubeşte semenii, dar poate glumi ofensator doar la adresa sa, în cel mai rău caz. Homme d’esprit nu se iubeşte nici pe sine, şi nu îşi iubeşte nici semenii şi i se potriveşte de minune cunoscuta cugetare a irlandezului Oscar Wilde: „Mai bine îmi pierd un prieten bun, decât să ratez o glumă bună!“
De ce preferă bogaţii discreţia?
Paul Allen, unul dintre întemeietorii Microsoft, şi-a comandat un submarin (galben!) la constructorul Exomos din Dubai. Contractele de vânzare pentru asemenea submarine particulare includ de obicei clauze stricte de confidenţialitate. Herald Tribune relatează că tuturor inginerilor li se explică foarte limpede că „o gură slobodă poate scufunda o navă“.
Dar într-un articol apare totuşi o scurtă relatare: „De fapt, nu am voie să vorbesc, dar vă pot da asigurări că e o adevărată operă de artă.“ Se pare că numărul submarinelor particulare din mările lumii a depăşit o sută şi se vorbeşte că şi Roman Abramovici ar avea unul. „Dacă îl găsiţi, al vostru să fie“, a replicat el arogant, când i s-a pus întrebarea.
Iar dacă încerci să afli ceva despre clienţii săi de la Bruce Jones, şeful firmei US Submarines, unul dintre producători, vei primi următorul răspuns: „Aş putea să vă dezvălui numele lor, desigur, dar după aceea ar trebui să vă împuşc, din păcate.“
TOP 10 CELE MAI MARI GAFE PE CARE LE POŢI FACE CÂND PRIMEŞTI O INVITAŢIE
-
Să iei cu tine un cadou nepotrivit, spre exemplu un whisky de calitate medie, pe care să îl bei singur şi să îl termini până la plecare. Darurile făcute gazdelor pretind, în general, mare atenţie. De fapt, este o impoliteţe să oferi mâncare sau băutură, amfitrionii neavând nevoie de donaţii alimentare care – odată puse pe masă, cum s-ar cuveni – le-ar putea da peste cap meniul stabilit.
2. Să călătoreşti însoţit şi de câine, şi de…
3. Copii prost-crescuţi, şi fără bonă cu ei. Dacă eşti necăsătorit şi nu ai copii, e suficient şi să iei cu tine un oaspete suplimentar, anunţat în ultima clipă („Uschi este foarte simpatică, vă rog să mă credeţi!“).
4. Să apari prea târziu la cină şi prea devreme la masa de dimineaţă. Sau abia spre prânz şi eventual mahmur, interesându-te agasat de micul dejun.
5. Când eşti invitat la ţară, să iei cu tine haine nepotrivite şi să-ţi rogi gazdele să-ţi împrumute ce-ţi lipseşte („Nu am cum să ies afară în mocasinii mei Gucci de catifea!“).
6. Să te răţoieşti la servitorii casei sau…
7. Să te dai în spectacol cu ei (model Helmut Berger).
8. Să ignori obiceiul de a lăsa personalului un bacşiş generos.
9. Să-ţi uiţi la plecare câteva haine sau încărcătorul telefonului mobil, obligându-ţi gazdele să facă efortul de a ţi le înapoia.
10. Să trimiţi scrisoarea de mulţumire după cel puţin două săptămâni sau să uiţi cu totul de ea, dar să scrii, în schimb, un text aşa cum am scris eu aici.”
(traducere în limba română de Mihai Moroiu)
