Tata nu a luat ketonal
când inima lui l-a lăsat era o dimineață plină de soare
s-a așezat în fotoliul în care stătea dimineața și citea
i-a zis mamei că i se pare că totul capătă o nuanță de alb
ca o pulbere misterioasă care se așeza peste lucruri
durerea l-a lăsat în pace
durerea l-a ocolit
by-pass-ul lui a ținut durerea la distanță
nici chiar în dimineața aia cu soare durerea nu s-a apropiat de el
și așa s-a dus
în fotoliul în care citea dimineață de dimineață
tata nu a luat ketonal
mama ia uneori ketonal
ea spune că durerea vine prea des la ea în vizită
vine peste ea cu obrăznicie neinvitată
durerea îi mușcă din genunchi de câte ori se apropie de ea
câine flămând pe care nu îl poate ține la distanță
doar ketonalul lasă durerea perplexă
ketonalul care se împrăștie în trupul mamei obosit de durere
și atunci durerea pleacă
ca un câine
cu coada între picioare schelălăind rușinat
amarul ketonalului îl simte durerea-câine pe limbă în inimă în stomac
nu vreau să iau prea des ketonal
spune mama speriată că la un moment dat
durerea-câine nu va mai simți amarul ketonalului
și atunci nu va mai pleca schelălăind
va sta lângă patul ei urlând ca lupii iarna
uneori vocea ei e lipsită de conștiința durerii
ca și cum durerea nu a fost la ea niciodată
iar vocea ei e ca atunci în copilărie
când mama era toată un zâmbet
ca rochia ei frumoasă roz-carnal cu pliseuri și cu broderie complicată
rochia pe care o căutam în dulapul ei în care mirosea a mama
când vorbim la telefon
în fiecare zi
știu când mama a luat ketonal
vocea ei e stinsă timidă speriată
efectul se lasă așteptat
și ea așteaptă
atunci sunt un clown la curtea mamei mele
povestesc amintirile noastre care știu că îi plac cel mai mult
călătoria noastră în stațiunea balneoclimaterică Covasna
după băile și procedurile de tratament seara ne-am dus în micul cinematograf din oraș
am văzut filmul Vacanță la Roma cu Audrey Hepburn
apoi ne-am plimbat cu sora mea și cu mama prin parcul orașului
am mâncat înghețată Polar
am stat până târziu pe terasa din fața hotelului luminat de felinare ca într-o reclamă
în camera de hotel am râs toate trei atât de tare
vecinul ne-a bătut la ușă supărat că e prea târziu și el vrea să doarmă
îi aduc aminte de Poiana Brașov de teleferic
de pădurile ca niște catedrale cu razele soarelui care le străbăteau printre crengi ca printre vitralii
de Pietrele lui Solomon de Târgul feciorilor din pădurea de la marginea micului orășel de lângă Brașov
de vata de zahăr de carusel
de laptele cu cicoare
de pomul uriaș de iarnă și mașinuțele electrice din Piața Sfatului
de Biserica Neagră
de marea în luna mai doar noi pe plajă privind navele plutind leneș în larg
scot toate amintirile noastre frumoase și mama uită de durerea-câine
uită de ketonal
alteori îmi spune la telefon că nici nu mai știe ce e durerea
că nu a mai luat nici ketonal
o simt atunci că ea crede că durerea-câine a uitat de ea și o ocolește
gata! nu mă mai doare zice ea
azi mama și-a făcut bagajele
pleacă într-o stațiune balneoclimaterică unde
zice ea
cu 50 de ace îmi vor înțepa tot corpul
50 de ace care îi vor lua durerea
ace înfipte în harta carnală a durerii
tot ea spune: nu cred că voi scăpa vreodată de durere dar măcar o voi păcăli
așa cum păcălești un câine aruncându-i o bucată de carne un os orice
mama e fericită că pleacă la stațiune
acolo nu voi avea nevoie de ketonal
durerea-câine nu va ști unde a plecat
durerea-câine va lătra la poartă
va intra în grădină va culca la pământ căpșunile florile
va alerga schelălăind înțepată de ghimpii trandafirilor galbeni ai mamei
va intra furioasă în casă durerea-câine
din cameră în cameră
adulmecând dezorientată liniștea din casă
nici radio-ul nici mirosul cafelei nici pick-up-ul pornit
nici fâșâitul plăcilor de vynil
nici vocea mamei vorbind la telefon
când se va întoarce mama din stațiune
va găsi durerea-câine ascunsă sub băncuța din curte
flămândă și lipsită de vlagă
ca un câine nemâncat
cu limba amară de ketonal
