Arhiva RUGULUI APRINS

La editura EIKON există o colecţie care se numeşte Arhiva Rugului Aprins.

Iată, însoţite de mici fragmente, care sunt cărţile apărute pînă acum în această colecţie:

Sandu   Tudor – „Universalism românesc”

„Va trebui să ne dezmeticim odată, să înțelegem că toate relele de care suferim socialmente azi nu pot fi lecuite dacă uităm adevărurile spirituale fundamentale. Toată mizeria noastră de azi se reduce la mizerie sufletească, nu economică. Nu ne putem da seama, căci am uitat de mult acest adevăr: cât câștigă omul, din punct de vedere practic și imediat, privindu-și interesele lui sub lumina înaltă a unor adevăruri veșnice. Pentru o viață politică nouă, puțină ordine și claritate lăuntrică…

Întâi gospodăria lăuntrică, a fiecăruia. Iată cerința primordială a politicii de mâine. Acest adevăr intim sufletesc, spiritual, al fiecăruia, de fiece clipă trebuie adunat, întărit, realizat. El e garanția cetății viitoare.”

1 coperta Sandu Tudor

Alexandru Mironescu – „Admirabila Tăcere. Jurnal”

„Cu cât ne urcăm pe Everesturile cunoașterii, cu atât accedem la o ignoranță autentică, adică la un contact mai deplin, mai total cu Absolutul, cu Totul, cu Realitatea. E în Mărturisirea mea o filosofie? E, fără nicio îndoială, dar e mai mult decât atât. Ca  filosof, vreau să spun ca unul care am făcut Facultatea de Filosofie, am făcut doctoratul, am citit tratate de filosofie etc., aș fi putut întocmi o carte, după tipul acelora care tratează sistematic problemele capitale ale disciplinei filosofiei. Aceasta însă e, după felul meu de a vedea, o activitate strict intelectuală. Viața, experiența însă m-au despărțit de familia intelectualilor. Ei sunt niște avocați. Și se încumetă să vorbească despre orice și chiar să susțină orice. Am vorbit numai despre ceea ce am cunoscut ca om al acestei vremi, înarmat cu toate posibilitățile pe care le are un asemenea om. Sunt implicate aici niște intuiții, o informație esențială de un orizont complet și o metodă riguroasă, întru totul comparabilă cu cea practicată în disciplinele exacte. Așa că spusele mele sunt niște documente, un document, nu de „impresii”, nu de păreri, nu de „ipoteze”, ci unul autentic și esențial. Pentru mine e ca o stâncă pe care stau, să zic mai bine: un stâlp ca al lui Simion Stâlpnicul, bunăoară. Pentru alții poate fi sigur un itinerar, un ansamblu prețios de indicații, de sugestii, de confruntări, de orientare, un material din care să se hrănească o altă experiență personală, o altă aventură spirituală, aceeași orientare spirituală care se va dovedi comună unei familii de oameni, care nu va fi o improvizație și nici ceva care stă în aer”…

2 coperta Alexandru Mironescu

Pr. Vasile Vasilachi – „De la Antim la Pocrov. Mărturii”

„Erau şi cursuri de îndrumări mistice, de pildă prelegerile Arhimandritului Haralambie Vasilachi, «De vorbă cu noi înşine» ori «Frumuseţile adevărului însuşi», cuprinzând meditaţii filosofice şi teologice. Parcă-l văd pe fratele Sandu Tudor, cu suflul lui liric, polemizând pe teme creştine ori tâlcuind tainic despre naşterea din apa şi din Duh, în conferinţele ţinute la casa doamnei Olga Greceanu, membră a Rugului Aprins, care deseori ne invita la ea. Pentru publicul larg organizasem lecturi publice în fiecare duminică după amiaza, în sala cea mare a bibliotecii mănăstirii. De data aceasta, Rugul Aprins aduna mulţime de doritori să audă învăţături sfinte. Conferenţiarii erau diferiţi, dar cel mai des ne bucuram de prezenţa Arhimandritului Haralambie Vasilachi, a Arhimandritului Benedict Ghiuş, a Fratelui Sandu Tudor, a Prof. Alexandru Mironescu, Dr. Vasile Voiculescu, Paul Sterian, Ion Marin Sadoveanu…”

3 coperta Pr. Vasile Vasilachi

Ştefan Todiraşcu: Comentarii la Evanghelia după Ioan

„Domnul Ștefan Todiraşcu a fost printre primii care l-au căutat pe tata [Pr. Dumitru Stăniloae] după venirea lui la Bucureşti. Se trăgea dintr-o veche familie din Moldova şi fusese conferenţiar la Facultatea de Drept. După răsturnările politice care au schimbat nu numai structura învăţământului, ci, de fapt, au schimbat totul, fusese dat afară. Lucra la o întreprindere de acumulatoare ca bobinator, pare-mi-se. O făcea cu seninătate şi împăcat sufleteşte. Pentru el, faptul că după ce-şi termina munca putea citi lucruri care-l interesau cu adevărat, că îşi construise o viaţă a lui, în care nimic din adversităţile din jur nu puteau pătrunde, îi dădea o bucurie interioară care se reflecta în toată înfăţişarea de mare nobleţe. Avea o vervă aleasă şi o inteligenţă cu totul ieşită din comun. Citise enorm, nici cultura occidentală, nici cea a marilor ruşi nu-i era străină. Acum se apropiase de Filocalia, prin ea de adevărurile mari ale credinţei şi ducea o viaţă cu adevărat creştinească. Când l-am cunoscut, frecventa cu asiduitate cercul celor din Rugul Aprins, fiind prieten bun cu profesorul Mironescu.” (Lidia Stăniloae Ionescu)

4 coperta Stefan Todirascu

 

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *