Matei Călinescu, unul dintre cele mai cunoscuţi şi mai respectaţi inteelctuali români în întreaga lume în ultima jumătate de secol i-a fost profesor actualului Ambasador al SUA în România, Hans Klemm.
Diplomatul american a fost prezent, de altfel, de curînd, la o seară culturală care a avut loc la Librăria Humanitas de la Cişmigiu şi care a fost ocazionată de lansarea seriei de autor „Matei Călinescu” la editura Humanitas.
„Ca student la Universitatea din Indiana, în urmă cu 35 de ani, l-am avut ca profesor pe Matei Călinescu şi atunci când am început cursurile cu dumnealui nu ştiam nimic despre România. Subiectul cursului era mult mai amplu, cu accent pe marxism. Pe perioada studiilor, deşi nu pot spune că am devenit prieteni, am petrecut mult timp împreună pentru a înţelege cursul şi direcţia pe care dorea să mi-l imprime mie şi celorlalţi studenţi. Iar în cursul acelor conversaţii, atât de generoase acordate mie, am aflat multe despre România. Matei Călinescu mi-a prezentat muzica românească, literatura, istoria şi desigur nu mi-a ascuns nici perioada politică extrem de dificilă pe care o traversa România atunci, vorbim de anul 1981” – a spus Excelenţa Sa, cu trimitere la întîlnirea profesională şi umană, cu profesorul Matei Călinescu.
Pentru agenţia www.news.ro, Hans Klemm a declarat că Matei Căilescu „a trezit în mine şi visul de a trăi şi lucra cândva în România. Aşa cum se întâmplă în viaţă, a trecut mult timp de atunci, am devenit membru al corpului diplomatic american şi mi-am petrecut o mare parte a carierei în Asia. Sunt extrem de recunoscutor pentru acei ani, atunci am cunoscut-o şi pe soţia mea Mari, care se află alături de noi. Dar sunt recunoscutor şi pentru că mi-a permis în cele din urmă prin onoarea pe care mi-a făcut-o preşedintele Obama acum un an de a mă nominaliza pentru funcţia de ambasador în România. Dacă nu ar fi existat inspiraţia pe care mi-a oferit-o Matei Călinescu, nu aş fi fost azi aici şi cu siguranţă nu aş fi fost atât de bine pregătit pentru misiunea mea de ambasador în România. Weekendul trecut, doamna Călinescu, l-am petrecut citind o serie de eseuri pe care mi le-aţi oferit în martie despre generaţia anilor 20, despre Mihail Sebastian, Mircea Eliade şi Emil Cioran şi ceilalţi, şi mi-au amintit că mai am atât de mult de învăţat despre bogăţia culturală şi bogăţia literaturii române, iar Matei Călinescu îmi ghidează eforturile de a o cunoaşte chiar şi astăzi”.”
humanitas.ro: „MATEI CĂLINESCU (15 iunie 1934, București – 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana) a fost poet, prozator, eseist, critic şi teoretician literar, profesor de literatură comparată. După absolvirea Universităţii din București, Secţia engleză (1957), e angajat corector, apoi redactor la Gazeta literară, unde publică articole despre scriitori interbelici modernişti (mulți înfieraţi oficial) şi promovează tinerii scriitori, afirmându-se în anii ’60 ca o conştiinţă critică a generaţiei sale. În 1963 devine asistentul lui Tudor Vianu la Catedra de literatură universală şi comparată a Universităţii din Bucureşti. În 1973 părăseşte România şi-şi începe cariera universitară la Indiana University din Bloomington ca visiting professor și bursier Fulbright. Lasă în urmă o activitate bogată, care include şapte cărţi de critică şi istorie literară, trei volume de poezie şi un roman (Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, 1969, încununat în același an cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România). Rămâne devotat universităţii din Bloomington, unde predă la Catedra de literatură comparată (al cărei șef este între 1996 și 1998). Primeşte bursa Guggenheim (1976–1977) şi este fellow la Woodrow Wilson Center (1995–1996). Printre cărțile publicate în limba engleză se numără Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch, 1977; Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism (ediție revăzută și adăugită, 1987), tradusă în nouă limbi (în română cu titlul Cinci feţe ale modernităţii: modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism, 1995; ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005), şi Rereading, 1993 (în versiunea română adăugită, A citi, a reciti: către o poetică a (re)lecturii, 2003). După 1989, Matei Călinescu redevine o prezență familiară în peisajul editorial românesc. În 1994 publică, împreună cu Ion Vianu, Amintiri în dialog. Urmează Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade: amintiri, lecturi, reflecții (2002), Portretul lui M (2003; în 2008 apare traducerea suedeză a cărții, En väg genom världen, în 2009 versiunea engleză, Matthew’s Enigma: A Father’s Portrait of His Autistic Son, iar în 2012 cea spaniolă, Retrato de M), Tu: elegii și invenții (2004), Un fel de jurnal (1973–1981) (2005), Eugène Ionesco: teme identitare și existențiale (2006) și Mateiu I. Caragiale: recitiri (2007). Editura New York Review Books pregăteşte publicarea traducerii engleze a romanului său (The Life and Opinions of Zacharias Lichter) în seria „Classics“. Din 2016, cărțile lui vor apărea la Editura Humanitas într-o serie de opere care, urmând îndeaproape dorința testamentară a autorului, intenționează să redea, până în 2020, integralitatea scrierilor sale.”
Unul dintre cei mai mari, mai buni, mai luminosi intelectuali romani. Dumnezeu sa aiba grija de sufletul sau. Regret ca nu am putut participa la aceasta intalnire. „Jurnalul” Humanitas este greu de citit, tensionat, dar o capodopera a durerii izbavitoare.
O seară memorabilă, întâlniri admirabile, în accepţia lui Anton Dumitriu.Seria de autor Matei Călinescu, la Humanitas, un act cultural major.Seara Matei Călinescu, de la Librăria Humanitas Cişmigiu, o întâlnire : ca… odinioară la Cenaclul Lovinescu.