1.Gh. Crăciun: „Cred că în sinea mea dispreţuiesc filosofia. Mă apăr astfel de un handicap. Nu am nici aptitudinea, nici plăcerea de a fi un gînditor. Gîndirea ca activitate sistematică (te) izolează de lume. Distanţarea de ceilalţi prin gîndire? Prefer, fără nici o ezitare – dacă asta este implacabil -, distanţarea de ceilalţi prin trăire.”
2.www.polirom.ro: Gheorghe Craciun (1950-2007), prozator, eseist, teoretician si critic literar, este unul dintre cei mai importanti scriitori romani contemporani. A publicat romane – Acte originale/Copii legalizate (1982, 2014), Compunere cu paralele inegale (1988, 2015), aparut si in limba franceza cu titlul Composition aux paralleles inegales (2001), Frumoasa fara corp (1993, 2007), Mecanica fluidului(2003, 2014), Pupa russa (2004) –, volume de eseuri, publicistica, teorie si critica literara, precum Trupul stie mai mult. Fals jurnal la Pupa russa (1993-2000) (2006). Este prezent in numeroase antologii de proza, precum Desant ’83 (1983), Competitia continua. Generatia ’80 in texte teoretice (1994, 1999), The Phantom Church and Other Stories from Romania (1996), Generatia ’80 in proza scurta (1998), Romanian Fiction of the ’80s and ’90s (1999), Literatura romana postbelica intre impostura si adevar (2000),Tizenegy kortars roman prozaro (2005), Top 22. Teil II. The Only Way Is Up… (2005), Les Belles Etrangeres. 12 ecrivains roumains(2005), Plural [26:2 2005]. Eromania (2005). A primit, intre altele, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din Romania (1983), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1995, 2003), premiul ASPRO pentru cea mai buna carte de critica a anului (1997, 2002).
3.Gh. Crăciun: „Dacă a gîndi înseamnă a fi în limbaj şi a formula propoziţii, atunci ce înseamnă a simţi? Trupul este acela care simte, dar nu are şi el un limbaj? A simţi înseamnă a te situa în afara limbajului? Şi oare nu există mai multe feluri de gîndire: una a minţii şi alta a trupului?“
4.Carmen Muşat: „Un creator de lumi şi un împătimit al ideilor, Gheorghe Crăciun a lăsat în urma lui o operă unitară, în care fiecare volum este o secvenţă de sine stătătoare a unui Text unic, periodic rescris şi revizitat. Orice lectură a cărţilor sale este un prilej de a regăsi o conştiinţă vie, pulsând în ritmul atât de specific al frazelor sale, o gândire definitiv încrustată în materialitatea transparentă a singurului corp rezistent în timp, cel textual.”
5.Gheorghe Crăciun: ”Cum te poți uita la o femeie care-ți place, dacă nu cu disperare, cu o încântare disperată, cu o fascinație conștientă de propria ei relativitate? Nu faptul că acea femeie ți-e inaccesibilă și că ea nu-ți va aparține niciodată e esențial, ci conștiința frumuseții ei perisabile. Această conștiință e prezentă în tine nu doar atunci când privești o femeie, ci și când o ai, o strângi în brațe și o săruți. Timpul e mai puternic decât orice putere a ta de a iubi. El n-o va distruge doar pe acea femeie, el te va distruge și pe tine. Disperarea din ochii tăi e disperarea prezentului care întotdeauna e trecere și nu stare pe loc. Ai vrea să iubești definitiv, să te imobilizezi în fascinație, în admirație, și faptul că știi că asta nu e posibil te întunecă. Donjuanismul nu e, în acest sens, altceva decât conștiința exaltată a prezentului perisabil. Nu ai cum să fii cinstit cu prezentul. De el poți, cel mult, profita.”
6.”Femei albastre” este titlul romanului rămas în manuscris şi neterminat al lui Gheorghe Crăciun – http://www.polirom.ro/catalog/carte/femei-albastre-4918/
7.Un fragment din romanul „Pupa russa”, una dintre cele mai cunoscute scrieri ale lui Gheorghe Crăciun: http://atelier.liternet.ro/articol/5338/Gheorghe-Craciun/Pupa-russa.html
8.Gheorghe Crăciun: „Puterea simuleaza, isi face jocurile, controleaza informatia, stabileste legi, manipuleaza colectivitati, se face frate cu dracul cind e de trecut vreo punte, Puterea minte cu nonsalanta, isi ride in barba, mistifica, educa, ameninta, vorbeste tot timpul despre democratie, intretine psihoze, isi apara pozitiile atit de greu cistigate. Dar scriitorul? Toate aceste mult prea omenesti formule de supravietuire lui ii sint straine. Si atunci cum sa fie el acceptat? Cum sa accepte Puterea ideea ca scriitorul are dreptul de a pune intrebari nu doar lumii, ci si celor care o conduc? Intrebarile unui intelectual sint intotdeauna incomode, insidioase, imprevizibile, delicate, neplacute. Ele pretind raspunsuri. Iar Puterea stie bine ca exista intrebari care vor ramine tot timpul fara raspuns. Ea nu-si poate deconspira esenta, ea nu se poate invalida singura.”
9.La editura Cartea Românească este în curs de publicare întreaga operă a scriitorului în seria de autor „Gheorghe Crăciun”. Detalii despre apariţiile editoriale de pînă acum, aici: http://www.polirom.ro/catalog/autori/craciun-gheorghe/
10.Gheorghe Crăciun: „Scrisul nu eliberează, el arestează. Singur corpul meu poate da greutate cuvintelor. Și mă gândesc la cuvintele cele mai banale. Cât despre concepte, ele nu pot avea nici o greutate. Ele sunt la fel de imponderabile ca și gândirea. Orice practică e salvatoare, pentru că ea îi dă corpului o ocupație. În realitate, tocmai gândirea ne omoară…. Diversitatea lumii își bate joc de noi. Tocmai îngustimea limbajului ne transformă în niște handicapați. Mă gândesc la scris, deși tot mai puțin la ideea de scriitor. Știu tot mai puțin ce înseamnă să fi un scriitor. În orice caz, această condiție mi se pare tot mai greu de înțeles din afară, tot mai greu de formulat dinăuntru.”
