Petala, componenta corolei unei flori, e semnul frumuseţii şi al fragilului pieritor. În lirica lui Ion Pillat petala se asociazã cu lumina care îi spiritualizeazã substanţa. Am ales trei poeme în care, condusã de imaginea petalei, voi încerca sã descifrez înţelesurile acestei iluminãri atribuite clipei. Pentru început, citez poemul “Interior”, din ciclul cu acelaşi nume, scris în 1924:
Pe scrinul scund, pe masa de mahon
Cleştarul cupei picură amurg.
Pe liniştea lăutei fără zvon,
Pieziş petale de lumină curg.
Atinsă, struna tainic a sunat…
Şi Sân-Nicoară din icoane vechi
Rămâne mut cu deget ridicat
Şi cântecul tăcerii în urechi.
Se cern garoafele de Luchian
Şi sângerate cad din rama lor,
Prin florile unui chilim oltean
Sperioase păsări se înalţă-n zbor.
Pe-o strachină un cerb a tresărit…
Şi de pe raft, din fiece volum,
Poeţii ies s-asculte liniştit
Un cântec risipit ca un parfum.
Vedem cum obiectele încãperii se animã tainic atinse de “petale de luminã” care “curg”, trezind pe strunele lãutei “cântecul tãcerii”, auzit din icoana veche de Sân-Nicoarã. Însufleţite de aceeaşi atingere a luminii, florile din tabloul lui Luchian “se cern”, pãsãrile ţesute pe covor prind se zboare, cerbul pictat pe strachinã tresare, iar din cãrţile bibliotecii ies autorii sã asculte parfumul muzicii risipite în jur. Deşi în primul moment avem impresia cã ni se sugereazã numai armonia unei ambianţe familiale, descoperim mai apoi, în aceastã poezie de interior, prezenţa imboldului divin “Fiat lux!” care scoate din înmãrmurire, pentru un scurt rãstimp, viaţa sublimatã în artã.
Polemizând atât cu viziunea renascentistã cât şi cu cea romanticã, dupã care creatorul are putinţa de a pune la adãpostul artei sale frumuseţea viului, ameninţatã de ravagiile timpului, Ion Pillat face demersul invers cu o pledoarie proprie în favoarea efemerului.
à
În Sonetul XIII din ciclul Scutul Minervei (1933), atitudinea poetului devine mai explicitã:
Din toate, numai roza ce-n moarte mai încheagã
O inimã de flãcãri pe palidul stufiş,
Prin seara prelungitã de soarele pieziş
Cum tremurã în purpur, îmi este cea mai dragã.
Şi numai tãmâioasa ce s-a pãstrat întreagã
În via pustiitã de-al toamnei luminiş,
Acuma când scânteie de brumã prin frunziş,
Mai tare mã închinã şi locului mã leagã.
Mi-e dor de ce-nfloreşte sub semnul despãrţirii
Şi braţele ce albe de gâtul meu s-au prins
Mã ţin când ştiu cã mâne s-or şterge iar privirii.
Minerva-mi spune: — “Uitã ce-n pulbere se cerne.
Ciorchini de stele setea ţi-o sting şi am întins
Iubirii tale cupa petalelor eterne.
Aici fascinaţia, pe care o exercitã cele trecãtoare asupra poetului, ţine chiar de natura lor vremelnicã, iar înflorirea “sub semnul despãrţirii” e cu atât mai preţioasã cu cât e sortitã veştejirii. În acest poem, frumuseţea viului devine cu atât mai intensã cu cât îşi presimte mai acut dispariţia, de unde şi dorul care acompaniazã pânã la sfâşiere percepţia privitorului. Replica Minervei, zeiţa înţelepciunii dar şi a stãpânirii de sine, oferã artistului alternativa unei contemplãri astrale ce ar lãsa în urmã inexorabila prefacere a lumii în ţãrânã.
“Ciorchinii de stele” şi “cupa petalelor eterne”, care ar stinge setea mistuitoare a scriitorului, l-ar aduce în acel spaţiu celest, imaginat de Eminescu pentru luceafãrul sãu “nemuritor şi rece”. Numai cã pentru Ion Pillat opţiunea retragerii în absolutul abstract nu pare a-i fi cu putinţã, iar aceastã imposibilitate e pusã în clar de ultimul lui poem “Post-Mortem”, 1943, din ciclul Cumpãnã dreaptã:
M-a pãrãsit azi lumea ca şi haina
Uitatã colo-n cui
Şi singur stau împãrtãşit cu taina
Ce n-o pot spune nimãnui.
Îmi las toiagul, praful şi sandala
Nici umbra nu mai sunt,
Din alte zãri privesc acum petala
Luminii ce mi-a fost pãmânt.
Închipuindu-se în rolul de martor al propriei extincţii, poetul vorbeşte mai întâi de dubla despãrţire a lumii de el şi a lui de propria substanţã pieritoare, despãrţire vãzutã nu ca o eliberare a sufletului ci cumva ca o astralã întemniţare în spaţiul aceluiaşi dor de mai înainte.
Privirea duhului sãu se întoarce “din alte zãri” înapoi, pentru a contempla cu nostalgie “petala/ Luminii ce mi-a fost pãmânt”. Petala, semn al splendorii vulnerabile, devine fragment al luminii care înconjoarã ca un nimb lutul pierdut al fiinţei. Printr-o asemenea imagine, Ion Pillat sacralizeazã clipa de viaţã, transformând-o într-un”acasã”, pe care nici în eternitate nu-l poate uita.
Monica Pillat
MONICA PILLAT – Nepoata poetului Ion Pillat, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat, născută la 8 octombrie 1947, la Bucureşti. Membră a Uniunii Scriitorilor, la secţia poezie. Absolventă a Facultăţii de limbi germanice, secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatura comparată (1978). Profesor în domeniul literaturii engleze şi americane, la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970-1972) şi apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de limbi străine, Universitatea Bucureşti (1973-2005). Poezie: Corăbii, Ed. Cartea Românească, 1970; Imaginaţia ecoului, Ed. Cartea Româneascã 1981; Pluralul ca o veghe, Ed. Eminescu 1989; Sentinţe suspendate, Ed. Albatros, 1998; Dorul de rai, Ed. Universalia 2005; Duet în alb, Ed. Humanitas, 2016, Întredeschideri, antologie liricã 1970-2019, Ed. Baroque Books & Arts. Proză: Cei 13 şi misterul, Ed. Tineretului 1968 (premiată de Uniunea Scriitorilor); Corabia Timpului, Ed. Ion Creangă 1976 (ed. a II-a în Poveşti din lumea jumãtãţilor de zâmbet, Ed. Universalia 2004; ed. a III-a, Ed. Humanitas, 2013); Drumul spre Emaus, Ed. Vremea 2002; Invitaţie la vis, Ed. Humanitas, 2014, Croitorul de cãrţi, Ed. Baroque Books & Arts, 2019; Dansul memoriei, Ed. Baroque Books & Arts, 2020, Ceasuri de demult, Ed. Baroque Books & Arts, 2021, Bunicul meu fãrã mormânt, Ed. Humanitas, 2022. Cãrţi-dialog: Ioana Celibidache, o mãtuşã de poveste, Ed. Humanitas, 2011; Povestind despre atunci, carte-dialog cu Barbu Cioculescu, Ed. Humanitas, 2012; Dincolo de aşteptare, carte-dialog cu Radu Ciobanu, Ed. Eikon, 2016. Imaginaţia speranţei, carte-dialog cu Vasile Bãnescu, Ed. Eikon, 2018. Critică literară: Modernitatea nuvelei fantastice a lui E.A.Poe teză de doctorat, TUB, Bucureşti 1983. Ieşirea din contur, studii de literatură engleză, americană şi română, Ed. Eminescu, 1985; Cultura ca interior, studii de cultură şi literatură engleză şi română, Ed. Vremea, Bucureşti 2001; Redemption through Art – Studies in Medieval English Literature, Ed. Universalia, Bucureşti 2003. Volume în colaborare: Intelectuali la cratiţă, Ed. Humanitas, 2011, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2014, Casele vieţilor noastre, Ed. Humanitas, 2013, Cartea simţurilor, Ed. Humanitas, 2015, Cartea despre communism, Ed. Humanitas, 2015, Cartea prietenilor imaginari, Ed. Humanitas, 2015, Bucureştiul meu,, 2016, Cum sã fii fericit în România, Ed. Humanitas, 2017, Mistere, ciudãţenii şi uimiri, Ed. Humanitas, 2019, Amintiri de la Humanitas, Ed. Humanitas, 2020. Traduceri: Poezii din lb. franceză de Elena Văcărescu, Scrieri alese, Ed. Minerva 1975; Poezii din lb. franceză de Iulia Haşdeu, Scrieri alese, Ed. Minerva, 1988; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză Margaret Drabble, Drumul strălucitor, Ed. RAO, 1999; (în colaborare cu N. Săulescu) din lb. engleză, Rose Tremain, Restauraţia, Ed. RAO, 1997; Virginia Woolf, Eseuri alese. Arta lecturii, Portrete în oglindă, RAO, 2007 şi 2008. Îngrijiri de ediţii: Dinu Pillat, Tinereţe ciudată, ed. a II-a, (incluzând Jurnalul unui adolescent şi Moartea cotidiană), Ed. Minerva, 1984; Radu Şerban, Înmiresmatele prăpăstii, Ed. Paralela 45, 2005; Maria Pillat-Brateş, Pictură şi reverie/Painting and Reverie, album, îngrijit în colaborare cu Doina Uricariu, Ed. Universalia 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata cocorilor, Ed. Vremea, 2006; Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Scrieri din exil (ed. a II-a), Ed. Vremea, 2007; Biruinţa unei iubiri. Dinu şi Nelli Pillat, Ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaşte distanţele. Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2009; Dinu Pillat. Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2010, Minunea timpului trăit. Pagini din corespondenţa Monicăi Pillat şi a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat, Ed. Humanitas, 2010; Dinu Pillat. Tinereţe ciudată şi alte scrieri, ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2011; Dinu Pillat. Spectacolul rezonanţei, Ed. Humanitas, 2012; Dinu Pillat. Mozaic istorico-literar. Secolul XX, ediţia a IV-a, Ed. Humanitas, 2013; Dinu Pillat, Ion Barbu (micromonografie), ediţia a III-a, Ed. Humanitas, 2014; Ion Pillat, Povestea Maicii Domnului, Ed. Humanitas, 2014, Dinu Pillat. Dostoievski în conştiinţa literarã româneascã, ediţia a II-a, Ed. Humanitas, 2015; Ion Pillat. Vinul de-altãdatã, antologie, în colaborare cu Dana Vasiliu, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Radu R. Şerban. Puterea neştiutã, Ed. Baroque Books & Arts, 2018; Pia Alimãneştianu, Prin Cetatea lui Bucur. Trecutul viu, Ed. Corint, 2021; Dinu Pillat, Tinereţe ciudatã, Moartea cotidianã, Aşteptând ceasul de apoi, Ed. Humanitas, 2021.
