Februarie

Vãd prin lentila unui vers
Câte ferestre are-o zi,
Cum prin vitralii trece-un cor
De aripi lungi cu veşti din cer
Şi câte uşi se-ntredeschid,
În toiul nopţii, la un semn
Al gândurilor care ies
Ademenite de mister.

Cuvintele care rãmân,
În urma lor, pe un caiet
Se-adunã într-un stol de paşi
Care migreazã cãtre alb..

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *