1.

am început să renunţ uşor la tine,

ne cunoaştem de atîtea secole încît

cînd închizi uşa în urma ta,

te întorci vrabie pe pervazul ferestrei.

nici măcar n-am timp să te aştept,

plec,

pleacă, zic,

şi-mi scutur umărul de cele cîteva pene.

mă ridic să deschid uşa oaspetelui care bate nerăbdător în lemn

(să nu cumva să ne prindă ghinionul din urmă)

intră, aşadar ai sosit.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *