Criza din Moldova va continua cu Vlad Plahotniuc la putere. Interviu cu Sorin Bocancea

Situaţia la Chişinău devine tot mai îngrijorătoare. Sunt voci care spun că „Ruşii vin!” că „Republica Moldova sare în aer!”. România trebuie să privească politica de la Chişinău cu luciditate şi pragmatism. Interviu cu Sorin Bocancea, politolog şi decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii Petre Andrei din Iaşi.

Dumitru-Alexandru Filimon: Ce înseamnă pentru Republica Moldova un premier ca Vlad Plahotniuc, denumit peste Prut „păpuşarul”? Asistăm la amortizarea crizelor din Moldova sau la perpetuarea lor prin această decizie?

Sorin Bocancea: Era de așteptat ca Partidul Democrat să-l propună în funcția de premier pe Plahotniuc, cu toate că acesta stă foarte prost în sondaje la capitolul „încredere” și este perceput ca un individ ce acționează mai degrabă după metodele lumii interlope. Este lăudabil faptul că Președintele Timofti a respins propunerea PD. Insistența cu care noua majoritate l-a propus și a doua oară este o dovadă a faptului că miza nu este ieșirea din criză, ci perpetuarea ei și scoaterea Moldovei de pe traiectul european. Vom vedea dacă în final noua majoritate va propune un candidat viabil sau dacă propunerea lui Plahotniuc a fost un joc de negociere pentru a propune un candidat cel puțin la fel de indezirabil ca şi acesta.

Criza din Moldova, un efect al corupției din timpul guvernării partidelor pro-europene

Oricum, atât timp cât vioara întâi a majorității este PD, adică Plahotniuc, criza în Republica Moldova se va perpetua. Din păcate, trebuie remarcat faptul că la această situație s-a ajuns din cauza corupției din timpul guvernării partidelor pro-europene. Ar fi greșit să se identifice un singur vinovat pentru criza actuală, adică Plahotniuc. Puține personaje pozitive avem în politica de la Chișinău. Întreaga clasă politică interesată de salvarea parcursului pro-european al Republicii Moldova trebuie să conștientizeze acest lucru și să caute soluții pentru remedierea situației. A arăta cu degetul doar spre un singur vinovat înseamnă să nu înțelegi semnalul de la ultimele alegeri.

Dumitru-Alexandru Filimon: Există o dezbatere subţire despre Moldova în spaţiul public. Avem pe de o parte Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN), în frunte cu sociologul Dan Dungaciu, care propune o strategie pentru Moldova, pe de altă parte avem Asociaţia Europeană de Studii Geopolitice şi Strategice „Gheorghe I. Brătianu”, condusă de istoricul Constantin Corneanu, care propune o altă abordare. În jurul acestei dezbateri mai există şi alte entităţi care tind spre mai mult spre o strategie sau altă. De ce nu are România o strategie bine articulată pentru Republica Moldova? Propune Iaşiul o altă abordare a relaţiei dintre România şi Republica Moldova?

Sorin Bocancea: În ambele poziționări pe care le-ați invocat sunt idei bune. Cele două propuneri nu sunt divergente. Este adevărat, România nu a avut o strategie coerentă pentru Republica Moldova pentru că România nu a avut o strategie coerentă nici pentru sine însăși. Proiectul integrării europene, care a fost asumat cu greu de clasa politică încă nostalgică după lumina de la Răsărit, s-a finalizat mai mult pentru că au vrut partenerii României. Să nu uităm perioada stegulețelor. După aderarea la UE, în România s-a înregistrat un recul antidemocratic, pe fondul crizei economice, și un curent antieuropean la cel mai înalt nivel. Deocamdată, pericolul a trecut

2 gesturi uriașe ale României în favoarea românilor din Republica Moldova

Chiar dacă nu se poate indica existența unei strategii a României pentru relația cu Republica Moldova, nu putem trece cu vederea două mari proiecte menite cel puțin să amelioreze problema identitară: școlarizarea tinerilor moldoveni în școlile și universitățile din România și acordarea cetățeniei române tuturor persoanelor cărora le-a fost luată abuziv de regimul comunist (mișcare foarte inteligentă  a diplomației românești ce a stârnit murmure atunci la Bruxelles). Sunt două gesturi uriașe ale României în favoarea românilor din Republica Moldova. Bineînțeles că ele au fost necesare dar nu și suficiente. Lumea așteaptă investiții. Și cele două proiecte au însemnat investiții în resursele umane. Ele nu pot fi indicate prina panouri, precum cele din infrastructură, de exemplu, dar asta nu înseamnă că nu au fost făcute.

Moldovenii nu au habar de banii românilor alocaţi Republicii Moldova

România a mai dat bani pentru Republica Moldova, însă toate gesturile sale sunt limitate de obligațiile pe care le are ca membru al NATO și UE. Tot timpul există riscul ca forțele antieuropene să o acuze de ingerință, așa cum s-a întâmplat pe vremea lui Voronin. Apoi, în administrația publică din Republica Moldova există anumite rezistențe.

L-am întrebat recent pe ex-premierul Leancă de ce pe un drum din Republica Moldova nu este afișat faptul că a fost reabilitat cu bani din România. Mi-a răspuns că a cerut în repetate rânduri celor din ministerul de resort acest lucru dar acei funcționari nu au îndeplinit dispoziția.

Astfel, populația nu știe unde sunt banii din România și atunci când aceștia chiar sunt. Încă un element: problema românilor din administrațiile de pe cele două maluri ale Prutului este transparența. Astfel, banii din România, așa puțini câți au fost ei, fie s-au cheltuit netransparent, fie nu s-au comunicat rezultatele investirii lor către populație. De aceea, percepția generală este că România nu a sprijinit financiar Republica Moldova.

Pentru că se vorbește de investiții, România ar putea ajuta Republica Moldova făcând o investiție în propria infrastructură, adică în autostrada Târgu Mureș-Iași, care ar putea deveni imediat Târgu Mureș-Chișinău, legând astfel Republica Moldova de Uniunea Europeană. Din păcate, autoritățile de la București de până acum, în obtuzitatea lor, nu au văzut miza strategică a acestei autostrăzi.

„În relația lor, cele două state trebuie să fie pragmatice”

Cât privește Iașul, până în prezent nu a ieșit mult din rând. Există relații de prietenie între unii parlamentari de Iași și politicieni de peste Prut, ce se soldează însă cu acțiuni mărunte. Cât privește administrația Muncipiului Iași, aceasta a avut până în prezent alte priorități. Se remarcă, totuși, în ultima vreme o dinamizare a relațiilor cu Chișinăul. De exemplu, Primăria Iași a condiționat finanțarea Galei „Oamenii Timpului”, din decembrie 2015, de introducerea în proiect a orașelor Chișinău și Cernăuți.

În relația lor, cele două state trebuie să fie pragmatice. Cred că agitarea ideii unioniste este foarte periculoasă, pentru că dă apă la moară antieuropenilor, le dă ocazia să invoce obligațiile României în UE și NATO. Dar nimeni nu poate condamna dezvoltarea relațiilor dintre cele două state pe toate coordonatele, urmărind obiectivul final: integrarea Republicii Moldova în UE. Astfel, românii de pe cele două maluri ale Prutului vor putea fi împreună în Uniunea Europeană.

Dumitru-Alexandru Filimon: Cum vedeti conflictul din Iulian Fota şi Mihai Ghimpu?

Sorin Bocancea: Nu cred că asemenea schimb de replici este benefic situației din Republica Moldova. Cred că a fost tratat cu mai multă atenție decât merită. E un schimb de replici ce va fi uitat. Important este cine va fi premier la Chișinău. E greu să-ți  dai seama de la București care sunt condițiile negocierilor de la Chișinău. Dar, lumea poate vedea acum cine are schelete puse la păstrare în dulapul lui Plahtoniuc.

Dumitru-Alexandru Filimon: În această perioadă ar trebui ca România „să-şi facă ochi mai mulţi” în Moldova? Cum ar putea să realizeze acest deziderat?

Sorin Bocancea: Toată lumea așteaptă ca „statul român să…”, dar relațiile dintre cele două părți trebuie să se dezvolte nu doar la nivelul administrațiilor, ci și în domeniul privat. Întreb: ce facilități  a creat Chișinăul oamenilor de afaceri din România? Dacă mergi în Republica Moldova, nu poți să nu constați că majoritatea firmelor vin de la Est. Astfel, cetățenul de rând percepe că prosperitatea de acolo vine. S-au bătut politicenii moldoveni pentru a limita efectele imperiului mediatic al lui Plahotniuc? Au vreun plan în acest sens? Nu poți ajuta pe cineva să treacă  strada dacă acea persoană nu vrea să traverseze.

„România şi Republica Moldova trebuie să lucreze pentru destinul lor european pragmatic, fără gesturi teatrale”

În dezvoltarea relațiilor, cele două state au propriile condiționări ce trebuie judecate în logica terțului inclus. România nu poate bate toba unionismului, dar asta nu înseamnă că nu o interesează soarta românilor din stânga Prutului; Republica Moldova nu poate să nu ia seama de semnalele Rusiei, dar asta nu înseamnă că întoarce spatele definitiv Europei. Suntem în această zonă și trebuie să pornim de la premiza rezonabilă că nu ne putem teleporta. Nici statele puternice din UE nu ignoră poziția Rusiei; cu atât mai puțin își pot permite cele două state românești să ignore poziția Rusiei. România şi Republica Moldova trebuie să lucreze pentru destinul lor european pragmatic, fără gesturi teatrale, urmărindu-şi acest interes comun prin evitarea maniheismului. În acest timp şi spaţiu, este nevoie de anumite compromisuri pentru a trece puntea peste Prut.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *