<Funcţionarii chinezi care se ocupă cu cenzura nu au fost niciodată suspectaţi că ar avea simţul umorului iar lipsa acestei trăsături a fost probată recent, când au făcut pierdută sugestia unui elev, potrivit căruia ar fi cazul ca preşedintele Xi Jinping să scape de nişte kilograme. Niu Ziru este băiatul în vârstă de 9 ani care a compus în cadrul unui proiect şcolar o scrisoare către preşedinte. Scrisoarea spune, între altele: “Xi Dada, ai putea să mai scapi de nişte kilograme. Nu trebuie să arăţi la fel de slab ca Obama. Ca Putin e ok!”
Scrisoarea nu a fost niciodată expediată dar tată lui Niu, care a considerat-o amuzantă, a postat-o pe reţelele sociale. Efectul: postarea a devenit virală şi a atras atenţia presei, dar şi cenzurii. Astfel, scrisoarea a fost retrasă miercuri de pe site-urile de ştiri în timp ce referinţele la autor şi la text au fost eliminate de pe reţelele sociale care pot fi accesate în China. Banala remarcă referitoare la greutatea excedentară a liderului chinez a fost făcută, oarecum neaşteptat, într-un context special: scrisoarea elevului avea ca temă industria spaţială şi sugera ca Beijingul să se alăture eforturilor internaţionale pentru cucerirea planetei Marte. Finalul, însă, n-a avut nimic de-a face cu spaţiul cosmic. „Ok, să trecem acum la subiecte mai uşoare: Xi Dada, ai putea să mai slăbeşti….”, a închieat Niu. O publicaţie din oraşul natal al băiatului relatează că acesta din urmă i-a văzut pe preşedintele chinez şi pe alţi lideri internaţionali în timpul recentului summit APEC iar impresia produsă a fost aceea că şeful statului are „aspect de preşedinte şi i-a făcut mândri pe chinezi, cu excepţia faptului că e cam gras.” Presa occidentală comentează că imaginea lui Xi Jinping de lider „cu picioarele pe pământ” l-a încurajat, poate, pe elev să folosească o adresare mai lejeră însă reacţia cenzurii chineze arată că aceasta rămâne la fel de restrictivă ca întotdeauna> (Reporter virtual, 18 decembrie 2014).
Amda Syon I a fost Împăratul Etiopiei între 1314 si 1344. Spirit excentric şi pus pe şotii, şi-a învins în mod constant duşmanii graţie imaginaţiei lui prodigioase care i-a permis să aleagă mereu soluţii surprinzătoare, punîndu-i întotdeauna pe adversari în situaţii fără ieşire. Se spune că atunci cînd sultanii mameluci ai Egiptului au început să-i persecute pe supuşii lor copţi, Amda Syon, principalul protector al creştinilor din Africa, a ameninţat că îi va masacra pe toţii musulmanii din Etiopia şi va devia cursul Nilului. Cînd provinciile din nord s-au răsculat, le-a readus la ascultare prin forţa armelor şi, pentru a le da o pildă de neuitat locuitorilor rebeli, a hotărît că ei vor fi guvernaţi de maimuţe, ce trebuiau cinstite asemenea unor adevăraţi dregători, fără a li se permite oamenilor, sub ameninţarea unor pedepse cumplite, să le aducă nici cea mai mică ofensă. Cronicile din timpul domniei lui vorbesc despre încăpăţînarea sa eroică de a lupta pînă la capăt împotriva duşmanului şi redau vorbele pe care le-ar fi rostit în campania pentru supunerea provinciilor Ifat şi Adal, deţinute o vreme de musulmani : „Cîtă vreme sînt atacat de lupi şi de cîini, de fii de viperă şi de odrasle ale Răului care nu cred în Fiul lui Dumnezeu, nu mă voi întoarce în împărăţia mea. Şi dacă voi părăsi lupta fără să ajung pînă la Adal, să nu mă mai socotiţi fiul mamei mele şi să nu mă numiţi bărbat, ci femeie”.
Există însă şi un amănunt mai puţin cunoscut despre Amda Syon I. Unii istorici vorbesc despre masivitatea trupului împăratului, care ar fi fost cel puţin la fel de impresionant precum cel al unui alt mare suveran pîntecos, regele Olaf al Norvegiei, despre care ne povesteşte Snorri Sturlson. Dobîndind o burtă enormă, Amda Syon I ar fi devenit la un moment dat incapabil să mai urce în şa, resemnîndu-se să încredinţeze comanda trupelor imperiale generalului Mulatu Amlak. Această transformare a trupului său nu i-a stricat însă buna dispoziţie, iar poruncile pe care le-a dat ne fac să credem că împăratul se simţea minunat în pielea lui şi voia să fie socotit un model pentru supuşi. Mare cititor, spre deosebire de alte capete încoronate din epocă, a cerut să i se aducă toate manuscrisele cunoscute despre graşi, din care le recita pasaje întregi pe de rost sfetnicilor celor mai apropiaţi. În ultimii cinci ani de domnie, a acceptat să întîlnească numai persoane care se puteau lăuda cu o burtă proeminenă, socotind că indivizii prea slabi nu sînt demni să vadă faţa celui mai important dintre suveranii creştini A organizat anual concursuri pentru stabilirea celui mai gras om din imperiu, acordînd el însuşi importante premii căştigătorului. I-a exilat fără ezitare pe călugării care îndrăzneau să propovăduiască prea insistent nevoia ascetismului şi a perioadelor de post indispensabile pentru ritmarea vieţii creştinului. A inventat cîteva metode de îngrăşare extrem de eficiente pentru fecioarele care tindeau să devină miresele unor războinici neînfricaţi. A stabilit limite minime de greutate pentru nobilimea de la curtea imperială. A compus poeme întru gloria Creatorului, în care a îndrăznit să strecoare cuvinte de laudă despre pîntecul Lui de dimensiunile Universului, lansînd în acelaşi timp imprecaţii severe la adresa duşmanului său neîmpăcat, Satan cel mai slab ca un ţîr.
Cronicile ne spun că Amda Syon I a murit într-o dimineaţă de august, după ce le-a povestit slujitorilor săi că a avut parte de un vis straniu în care a fost strîns în braţe pînă aproape de sufocare de un gigant de două ori mai gras decît el.
