Dor de inponderabil

Când simt cã mã scufund
Cu tot ce am în jur,
Mã lepãd de oglinzi,
De mobile şi lãmpi,
Dar nu mã-ndur de cãrţi,
De haine şi tablouri
Care mã ţin un timp,
Iar când se fac la plumbul,
Le las şi mã desprind,
Ca sã pãstrez fereastra,
Mesteacãnul de-afarã…
Însã ce greu îmi pare
Pe neaşteptate geamul,
Iar pomu-i de prisos.

Nimic nu mã mai leagã,
Sunt linã ca un duh,
Când calc pe luciul apei,
Nu tulbur nici un val.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *