Ochiul timpului
Ăsta-i ochiul timpului :
priveşte chioriş
de sub sprinceana-n şapte culori.
Pleoapa lui e spălată de focuri,
lacrima lui este abur.
Steaua cea oarbă zboară spre el,
topindu-se pe geana mai arzătoare :
cald se face-n lume,
iar morţii
dau muguri şi flori.
Paul Celan
Opera poetică (I)
Traducere din limba germană de George State
Cuvînt-înainte de Andrei Corbea
Colecţie Biblioteca Polirom
Nocturn înnodate
Pentru Hannah şi Hermann Lenz
Nocturn innodate
buzele florilor,
crucişi, curmezişi
trunchii molizilor,
muşchiu-ncărunţit, piatra zguduită,
trezite către zbor nesfirşit
stăncuţele peste gheţar :
acesta-i ţinutul unde
poposesc cei pe care din urmă noi i-am ajuns :
ei orele n-or să numească,
fulgii n-or să ii numere,
apelor n-or să urmeze spre dig.
In lume stau despărţiţi,
fiecare cu noaptea sa,
fiecare cu moartea sa,
arţăgoşi, cu capul gol, brumaţi,
de-Aproape şi de Departe.
