ERA PĂMINT INĂUNTRUL LOR, iar
ei săpau.
Ei săpau şi săpau, astfel trecea
ziua lor, noaptea lor. Şi nu-L lăudau pe Dumnezeu,
care,-aşa-auziseră ei, toate-acestea voise,
care,-aşa-auziseră ei, toate-acestea ştiuse.
Ei săpau şi nu mai auzeau ;
nu se făceau inţelepţi, nu născoceau niciun cintec,
nu-şi inchipuiau niciun fel de limbă.
Ei săpau.
Veni o linişte, şi-o vijelie veni,
veniră mările toate.
Eu sap, tu sapi, şi viermele sapă de-asemeni,
iar ceea ce cintă acolo spune : Ei sapă.
O unul, niciunul, o nimeni, o tu :
Unde s-a mers, dacă nicăieri nu s-a mers ?
O tu sapi şi eu sap, şi-ntru tine mă sap,
şi pe deget ni se trezeşte inelul.
LA VIN ŞI PIERZANIE, la
ambele drojdii :
eu călăream prin zăpadă,-auzi tu,
eu călăream pe Dumnezeu in departe – -aproape, cinta,
era
ultima noastră cavalcadă peste
oamenii-garduri.
Se ghemuiau, cind
ne-auzeau deasupra lor,
scriau, ei
ne denaturau nechezatul
intr-una dintre
limbile lor ilustrate.
Paul Celan revine în România
Editura Polirom a publicat recent primul volum din OPERA POETICĂ, traducere George State ( opera poetică până în 1963), care va fi urmat de încă două volume, inclusiv postume, ciorne, etc. Clubul de socializare CONCEPTUAL LAB a organizat o lansare în seara zilei de 12 iunie, moderatori – Miruna Vlada, Bogdan Alexandru Stănescu, la care au luat cuvântul Andrei Oișteanu, Gabriel Decube și traducătorul. Vorbitorii s-au referit biografia lui Celan, la importanța operei poetului originar din Bucovina, dificultatea de a-l traduce, pe lângă dificultatea însăși a textului în germană. Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) (n. 23 noiembrie 1920, Cernăuți – d. 20 aprilie 1970, Paris) este considerat a fi unul din marii poeți moderni ai lumii.Viața lui a avut o traiectorie sinuoasă: născut la Cernăuți (Bucovina de Nord), într-o familie de evrei germanofoni în epoca în care această regiune făcea parte din România, a trăit în Austria, România și apoi în Franța. A scris în limba germană și a tradus în această limbă literatură română, portugheză, rusă, engleză și franceză, iar din limba germană a tradus în românește povestirile lui Franz Kafka. A colaborat la prestigioasa revistă Secolul 20. În anii 90 apărut în seria CAIETE CULTURTALE ale revistei REALITATEA EVREIASCĂ, o monografie „ Ochiul meu rămâne să vegheze”( un vers celanian), sub îngrijirea lui Geo Șerban. Părinții poetului au fost uciși în Transnistria, poetul a ajuns într-un lagăr de muncă, apoi, după eliberare a locuit la București doi ani, până în 1947, apoi s-a refugiat la Viena. Aici s-a împrietenit cu Ingeborg Bachmann, care tocmai încheiase disertația sa de doctorat (Ph.D.) despre filosofia lui Martin Heidegger. În 1948 era la Paris, unde a și rămas până în clipa când s-a sinucis, în aprilie 1970, aruncându-se în valurile Senei. A lăsat în urmă, pe lângă o operă vastă, poetică, „ Scrisori către Milena”, o corespondență celebră și de valoare literară cu scriitoarea Nelly Sachs, viitoarea laureată a Premiului Nobel pentru literatură, ș.a S-a întlnit cu filosoful Heidegger, care i-a răspuns cu o scrisoare de mulțumire destul de rece. Cel mai celebru poem al său „Fuga morții” (în original: „Todesfuge”) comemorează lagărele morții. În contradicție, Theodor W. Adorno vine cu aserțiunea că „a scrie poezie după Auschwitz este un act barbar”. Paul Celan, întotdeauna sensibil la critici, a luat această afirmație la propriu. Poemul său de maturitate „Engführung” („Stretto” sau „Îngustarea”) a fost o rescriere a propriului său poem „Fuga morții” într-un limbaj și mai disperat.O versiune a poemului „Todesfuge” a apărut în limba română sub titlul „Tangoul morții” în luna mai a anului 1947 în „Contemporanul”, în traducerea lui Petre Solomon, mai târziu , o altă traducere de Maria Banuș. .Chiar dacă există și un substrat suprarealist puternic al poemului, se pare că dansul și concertele muzicale erau realități ale lagărelor de concentrare.Poemul „Noapte și ceață”, traducerea lui „Nacht und Nebel”, denumirea germană a programului lagărelor de concentare, include o descriere a orchestrei „Auschwitz-Orchester”, celebra orchestră organizată de SS și obligată să interpreteze dansuri și cântece populare germane la sosirea trenurilor cu deținuți la Auschwitz. Celan a fost onorat cu premiile Herder, Bremern și Georg Buchner. În limba română au apărut Mac și memorie, trad. de Mihail Nemeș și George State; pref. de Dan Flonta. – Pitești: Paralela 45, 2006, apoi un volum de corespondență -Paul Celan, Ingeborg Bachmann, Timp al inimii, traducere din germană de Iulia Dondorici, București, Editura Art, 2010.Despre el au scris Mircea Țuglea, Paul Celan și avangardismul românesc, (2007),Andrei Corbea Hoisie, Paul Celan si meridianul său: repere vechi si noi pe un atlas central-european,, Iași, Editura Polirom, (1995),Petre Solomon, Paul Celan. Dimensiuni românești, București, ș.a
BMM