MALDONADO: Trei însemnări despre studiile animale

Trei însemnări despre studiile animale

de Carlos Eduardo Maldonado

Este imposibilă înțelegerea complexității sistemelor vii fără a ține cont de importanța animalelor. Totuși, semnificația animalelor este încă o problemă neclară. Acum mai puțin de zece ani a apărut un nou domeniu de cercetare precum și lucrări ce au adoptat o perspectivă cu precădere transversală, interdisciplinară și încrucișată: studiile animale (Animal Studies) și, uneori, studiile critice animale (Critical Animal Studies). Aceste compartimente au contribuții din sfere precum literatură și filosofie, psihologie și antropologie, științe cognitive și biologie, ecologie și muzică, printre multe altele.

Scopul studiilor animale poate fi rezumat în trei aspecte, astfel: a) precizarea economiei animalelor în cultura umană și rolul acesteia în dezvoltarea culturii; b) găsirea răspunsului la întrebarea ce este un animal, în general, și care este rolul său în economia planetei și a sistemelor vii; c) studierea contribuției animalelor în formarea conștiinței umane.

I

Aristotel, și asemenea lui, Hobbes și Rousseau, la originea liberalismului, considera că istoria se bazează pe transferul de la animalitas la humanitas. Prima ocupă un loc secundar și trebuie înlocuită, iar cea de-a doua este superioară și ierarhică și se ridică pe ansamblul naturii. Ulterior întreaga lume politică și socială, economică și culturală contemporană – de altfel, reiese limpede din istorie – se întemeiază, deschis sau tacit, pe acea distincție.

Concepte și practici ca: păstor și turmă, a diciplina, a domestici și a corecta, lider și grup, spre exemplu, se afirmă în lumea normală pe orizontul (implicit) al distincției dintre oameni și animale. Ca să nu mai vorbim de faptul că indivizii și grupurile pot fi considerate și animale. Nu cu mult timp în urmă, cordoanele sanitare presupuneau această separare, de tip ontologic și epistemologic în același timp.

Ei bine, istoria descoperiri animalelor ca ființe vii este foarte recentă și, din punct de vedere cultural, nu are mai mult de cincizeci de ani, ținând cont chiar și de înființarea primelor societăți de apărare a animalelor la sfârșitul secolului al XIX-lea. Lumea, reală sau imaginară a copiilor este plină de animale; adulții în general, dimpotrivă, au uitat de ceva timp să conviețuiască cu animalele, și în cel mai bun caz, au mascote, până a ajunge la acel capriciu social și economic al industriei agricole și agrozootehnice: și anume, animalul ca obiect de consum.

Occidentul, de regulă, este istoria îndepărtării de animale – și odată cu distanțarea aceasta apare și depărtarea de plante și chiar de natură – , și crearea acelei dihotomii bolnăvicioase ce este diada: natură-cultură. O boală ale cărei începuturi datează încă din Grecia Antică. Relația pe care Occidentul o stabilește cu animalele este aceea de posesie: a avea turme, a avea pământ, a avea păsări de curte sau câini, spre exemplu.

Și totuși, adevărul este că însăși existența umană în lume fără legătura cu animalele este greu de înțeles. Acestea pătrund chiar și în teme foarte sensibile precum justiția, rolurile de gen, educația, regulile de alimentație și ciclurile nutriționale. Nu în ultimul rând, istoria acestor relații nu se întemeiază pe altceva decât pe separarea (categorică) a științelor sociale și umaniste de științele vieții[i].

II

Animalele sunt inteligente, învață și iartă. Sunt animale ce creează instrumente și dezvoltă tehnici; sunt animale ce utilizează matematica și comunică prin cânt; sunt animale monogame dar și poligame; printre animale există homosexualitate și lesbianism, și toate acestea depind de cicluri și procese. De asemenea, există animale cu rituri sociale complexe și animale sociale și individuale. Fără îndoială, avem de-a face cu o întreagă complexitate a vieții umane, pe diferite planuri de contact între oameni, cu singura excepție că nu întâlnim canibalismul (fizic sau simbolic) intraspecii.

Întotdeauna s-a spus că un câine are dezvoltarea morală a unui copil de trei ani și că himenopterele sociale sunt exemple de învățare și adaptare. De ceva timp deja, etiologia și primatologia au descoperit bazele moralității și a eticii între mamiferele superioare. Animale joacă un rol împortant în numeroase terapii de vindecare, însănătoșire și reabilitare a oamenilor.

Rolul animalelor în formarea conștiinței și a conștiinței de sine este atât de mare încât s-a spus că dacă nu ar exista animalele, acestea ar trebui inventate. Lipsa animalelor ar face ca propria noastră istorie să fie absolut diferită. Animalele sunt în ADN-ul culturilor,  al popoarelor și al societăților din toate timpurile și de pretutindeni. Fără ele, ființele umane nu ar fi atât de simple, ci abia dacă ar exista.

III

În contextul nostru, animalele sunt studiate în cadrul facultăților sau al programelor veterinare sau agronomice. În orice caz, departe, foarte departe de Științele umaniste și Științele sociale. Și totuși, programele despre Studiile animale apar și se înmulțesc în întreaga lume. Din Statele Unite până în Australia, din Anglia până în Germania, din Africa până în Asia Meridională. Există chiar și un master pe această temă, de natură interdisciplinară. Cu toate acestea, primul Congres Anual despre Studiile (Critice) Animale a avut loc abia în 2013, ceea ce demonstrează cât de nou este acest domeniu de studii.

Animalele sunt o dimensiune a realității noastre pe care încă nu o cunoaștem în totalitate. Evident putem afirma că suntem vii, dar ce înseamnă să ai viață? Această întrebare poate fi coloana vertebrală a acestui domeniu de lucru și cercetare. Un motiv fabulos de reflecție în legătură cu complexitatea vieții.

 

Traducere din limba spaniolă de Raluca Ciortea

 

 

[i] Științele vieții includ acele domenii științifice care implică studiiul organismelor vii, al microorganismele, plantele, animalele sau ființele umane, precum și considerații legate de bioetică.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *