Realitatea arată aşa, ca o uşă
de lemn în care cineva bate din când în cînd şi întreabă
e cineva acolo? şi răspund numai eu, iar sunetul se rostogoleşte până
la colţ, sub un pat acoperit de rufe rămase din veri amestecate.
Să încerc din nou. Realitatea arată ca un geam îngheţat pe care nu
poţi nici măcar să zgârii cu unghia litere mici atunci cînd ţi se cere să
completezi un formular despre tine şi braţul tău drept amputat
călătoreşte prin lume într-un cărucior mai mare.
Poate, ultima dată îmi iese. Realitatea arată ca un perete construit
din carne
şi vin.
