Versuri & Reversuri. La patru mîini

Motto-ul unei cărţi apărute în 2014, la editura David Press Print din Timişoara, este acesta: „lizibilitatea unui poem se întemeiează de fapt pe dublul raport al cuvintelor care îl alcătuiesc cu orizontul intern al textului şi cu orizontul extern al lumii; a te priva de unul dintre aceste orizonturi înseamnă a te expune fie realismului, fie ermetismului” (Michel Collot, „L’orizont fabuleux”) . Nu este, aşa cum ne sugerează discret şi acest motto, un volum obişnuit. Este o carte scrisă la patru mîini – e o carte de poezie, dar nu e liniar – poetică. E o carte de poezie, dar există în ea ceva mai mult decît poezie – fie poezie aşa zicînd „directă”, fie poezie parafrazată – şi scrisă în acest registru al parafrazei. Şi chiar mai mult de atît: lîngă parafraze, apar şi interpretări ale poemelor respective.

Cartea are doi autori: Ana Pop Sîrbu, poetă din Vestul ţării (născută în Bistriţa Năsăud, absolventă a filologiei clujene, locuind acum în Timişoara), o poetă cu cîteva volume într-un portofoliu distins şi distinct & Ilie Gyurcsik (vreme de decenii, magnificul profesor de hermeneutică şi literatură comparată de la Univ. De Vest din Timişoara, rafinat scriitor – dar, părerea mea, încă dator cu cîteva cărţi, una dintre cele mai luminoase şi mai generoase figuri ale lumii intelectuale timişorene. O persoană cu adevărat extraordinară. Şi mult mai mult decît atît…). Volumul celor doi se numeşte „Versuri & Reversuri”.

versuri reversuri

Rîndurile acestea – care au ambiţia imediată de a fi un mic text-semnal – există, mi se pare onest să precizez, în afara competenţelor de a scrie, aplicat, profesionist, despre poezie. Inclusiv despre poezia din acest volum. De a judeca, altfel spus, critic poezia din această carte. Nu este, aşadar, un text de specialist, nu este textul unui critic de poezie (nu am fost, nu sînt, nu voi fi aşa ceva; nu îmi doresc să fiu sau să fi fost aşa ceva). Dar este şi un text care rezumă o, exact acesta e termenul, poveste. O mică poveste despre poezie, despre întîlnire, despre generozitate, despre o carte frumoasă.

Nu este, desigur, prima carte scrisă „la patru mîini”, cum se spune. Chiar şi în acest teritoriu – cel al poeziei, un cîmp în care multe experimente marchează borne esenţiale pentru poezie – s-au făcut volume „lipite”, născute din solidarităţi punctuale sau de cursă lungă. (Să mai semnalez  şi că ideea versului-reversului a mai fost rulată – altfel, desigur, decît se întîmplă să fie ea ilustrată în acest volum. Ion Horea, bunăoară, are un volum cu un titlu foarte foarte asemănător – Versuri şi Reversuri; volumul a fost publicat la Cartea Românească)

Despre povestea acestei cărţi: dacă ar fi să formulez într-un registru tabloidal, aş putea spune că volumul pe care îl semnalez aici e mai mult decît facebook. Mai mult decît „like”. Carte a început de la o serie de poeme publicate pe Facebook. Ilie Gyurcsik: „pe la mijlocul lunii iunie am citit pe un site de socializare poemele doamnei Ana Pop Sîrbu şi m-au atras prin asemănarea lor formală cu poeziile moderne pe care le-am analizat ani de-a rîndul cu studenţii mei la cursul de literatură comparată. Am început să le comentez, amintindu-mi cu drag de examenele la care studenţii fuseseră invitaţi să extragă dintr-un teanc gros de poeme unul pentru un „comentariu la prima vedere”. Curînd, autoarea mi-a scris, mulţumindu-mi pentru comentariile la versurile care urmau să fie publicate, în curînd, într-o nouă plachetă. După un timp, Ana Pop Sîrbu mi-a propus să public comentarii la toate poemele sale, chiar în volumul în care vor apărea. Am acceptat imediat”.

Iată un exemplu selectat dintre zeci de asemenea formule frumoase, rotunde, miezoase – este, trebuie să spun, exemplul meu favorit. VERSURI. Poemul se cheamă „Reverie”: „Doar şoapta verdelui stă ascunsă, / Sub rubin, violete şi crini… / Doar gîndul, / În seiful blîndeţii…/ Seara ne apropiem de Pompei, / De acea pasăre ce ne va promite întoarcere. / Prin preajmă, sculptura lui Eros. / Altă viaţă. La nesfîrşit. / Cu buzele solitare. / Un ţărm roşietic v alumina singura clipă…”

REVERSURI. Parafranză I: „Culoarea verde se bănuieşte în fundal / Sub alte culori  şi imagini, / Accesibilă doar unei imaginaţii / binevoitoare. / Ne închipuim că sosim la Pompei, / În proximitatea acelei zburătoare care ne promite învierea. / Nu departe este statuia dragostei. / Promisiunea unei alte existenţe. Din nou şi din nou. / La nesfîrşit. Mereu / Aceeaşi gură. / Lumina autocombustiei va marca clipa unică.”

Interpretare I (cu referire doar la un context cultural general, fără cunoaşterea imaginii ce va fi declanşat imaginarul autoarei): „sub imagini se bănuieşte prezenţa unui verde perpetuu, cel al vieţii fără sfîrşit, ca în dorinţele noastre intime. Ca şi pasărea Phoenix, Pompei e oraşul ce a renăscut din propria-i cenuşă, renaştere promisă şi nouă. Mereu dependentă de dragoste, generatoare de noi şi noi vieţi, fără sfîrşit. Cu sărutul identic, la nesfîrşit. Doar lumina autocombustiei şi autogenezei va fi vizibilă în jur.”

Interpretare II (care ţine cont de „imaginea declanşatoare”): „asemenea Păsării de la Pompei, rămasă intactă după un imens cataclism, orice artă, dar mai ales poezia, scapă uneori de dezastrele din lumea reală şi ne apropie de fiinţa omului, pentru ca acela ce visează, asemeni păsării Phoenix, să renască la nesfîrşit, prin iubire (ardere, combustie). Deşi cititorii vor fi mereu alţii, noi, ei vor iubi cu aceleaşi buze (ardoare) dintîi. Trecerea de la o ipostază la alta este sursa de lumină a Lumii.

La cele de mai sus, reproduc reacţiile mele, născute nemijlocit, la prima lectură a poemului: dar oare cîte Pompei-uri nu purtăm peste tot cu noi?; de cîte ori, Vulcanii nu vor fi acoperit cu lava uitării lumile noastre migălos făurite?; şi cîte vestigii mai zac şi acum sub cenuşă şi mîluri împietrite?; dar ce să facem cu acele frînturi de imagini care vor fi scăpat şi la noi de dezastre?

Menţionam, în mica paranteză de mai sus, că domnul Ilie Gyurcsik este şi un scriitor de elită. Cartea aceasta este impresionantă:

paradigme_moderne_autori_texte_arlechini_gy

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *