Scrisoare publică

Cineva ca mine, care se consideră istoric al Turciei în secolul 20, trebuie să vorbească cu ocazia centenarului genocidului armean.

În primul rând, din motive morale și etice. Istoricii care se ocupă de istoria Imperiului Otoman spre finalul său și de Turcia în secolul 20 au o responsabilitate aparte. Nu putem permite ca situația pe care am trăit-o eu ca student și ca tânăr asistent universitar în anii 1970-1980 să continue, când – în pofida faptului că studierea genocidului constituia obiectul cercetărilor istorice de mai bine de 50 de ani în afara ariei noastre – eram extrem de puțin conștienți de ceea ce se întâmplase în 1915. Manualele noastre menționau evenimentele, dacă le meționau în vreun fel, ca pe o simplă notă de subsol a istoriei, fără a le defini vreodată ca genocid. Profesorii noștri nu vorbeau niciodată despre asta.

Am simțit clar aceste efecte în propria mea muncă de cercetare. În 1984 am publicat o carte care avea să stea la baza carierei mele academice. Se numea ”Factorul unionist. Rolul Comitetului pentru Uniune și Progres din cadrul Mișcării Naționale Turce (1908-1925)”. Datele din titlu sunt semnificative, pentru că cea mai importantă teză a cărții era aceea că mișcarea de rezistență din Imperiul Otoman după Primul Război Modial, din care s-a născut Republica Turcia, era, de fapt, creația Junilor Turci din cadrul Comitetulului pentru Uniune și Progres aflat la putere în timpul Primului Război Mondial. Tot Comitetul este cel care l-a lansat pe Mustafa Kemal, care avea să devină Atatürk, ca lider.

Cartea a fost bine primită, dar un amic mi-a tradus o recenzie dintr-o revistă armenească care îmi aprecia munca, dar era și critică. Conform autorului, povestea mea părea să se joace într-un peisaj pustiu, ca și cum eliminarea armenilor nu ar fi avut loc. La vremea respectivă, reacția mea a fost: “Da, se poate să fie adevărat, dar cartea mea nu este despre asta”. Abia peste 20 de ani, când am început să mă implic mai mult în chestiunea armeană în contextul atelierului de pionerat în cercetarea pe teme armenești și turcești (Workshop on Armenian Turkish Scholarship – WATS), am realizat cât de mult greșisem. Chiar și continuitatea conducerii politice dintre perioada unionist și republica kemalistă, subiectul cărții mele, nu pot fi studiate fără a lua în considerare faptul că acea conducere s-a format în creuzetul din 1915-16 și că mișcarea națională de rezistență care a adus în prima linie republica era o continuare a Primului Război Mondial din foarte multe puncte de vedere – politic, ideologic și personal.

Nu este, totuși, doar o chestiune morală. Istoricii care se ocupă de Turcia au de oferit ceva anume. Acum că detaliile și cadrul a ceea ce înseamnă genocid au fost trasate atât de bine de către cercetarea istorică bazată pe documente originale și mărturii ale martorilor oculari, sunt, cred, două arii în care istoricii care se ocupă de Turcia pot cotribui într-un mod semnificativ pentru o mai bună înțelegere, pe baza surselor turcești. Prima arie este cea a cauzelor și a motivelor. În acest moment trebuie să recunoaștem că atât evoluțiile pe termen lung (popularitatea darwinismului social, a militarismului, chestiunea reformelor și a disputelor pe teritorii, migrația în masa a refugiaților musulmani) și pe termen scurt (pierderea, de către otomani, a Războiului Balcanic, izbucnirea Primului Război Mondial, înfrângerea otomană de la Sarıkamış, debarcarea britanicilor la Gallipopli și revoltele de la Van) au jucat un rol.

Identificarea cauzelor și a motivelor este importantă pentru că ne ajută să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat. Chestiunea genocidului nu este afectată. Ceea ce este important în definirea genocidului este intenționalitatea, intenția de a distruge un grup etnic sau religios parțial sau în întregime. Motivul din spatele intenției nu este relevant, de aceea argumnetul negaționist cum că ceea ce s-a întâmplat în 1915 nu poate fi genocid pentru că armenii reprezentau o amenințare este o prostie, chiar dacă această dispută ar avea fundament.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *