6. Meditatio XII (longa [de lungă durată])
(De peccato et scandalo [Despre păcat şi păcătuire])
a) Creatorul, dându- i viaţă omului ca persoană şi comunitate totodată, i-a arătat calea spre mântuire, adică spre împlinirea binelui şi modelarea unei „lumi a binelui“ tot mai mature. Această cale trece totodată prin inima (conştiinţa) omului şi prin comunitate. Binele are
dimensiunea lui socială, iar această dimensiune se arată atunci când „după asemănarea Preasfintei Treimi oamenii, copii ai lui Dumnezeu, se unesc în adevăr şi iubire“. O asemenea unire slujeşte binele şi într-un fel îl înmulţeşte şi-l răspândeşte.
Papa Ioan Paul al II-lea /Karol Wojtyła
În mâinile Domnului. Însemnări personale, 1962–2003
Traducere din polonă de Constantin Geambaşu, traducerea fragmentelor din latină şi italiană de Mariana Băluţă-Skultéty
Ediţie de colecţie, cu reproduceri după manuscrisele originale şi fotografii
b) În opoziţie cu binele există şi dimensiunea socială a răului. El merge mână în mână cu ceea ce numim păcatul străin. De fapt, primul păcat (cel originar) a fost un păcat străin: a început de la ispita duhului rău şi a trecut apoi de la om (femeie) la om (bărbat). Păcatul străin presupune diferite forme de păcătuire.