Umbra lui Kant. La Kaliningrad

În Königsbergul secolului al-XVIII-lea unii locuitori obișnuiau să-și potrivească ceasurile după aparițiile zilnice ale lui Immanuel Kant în punctele, totdeauna aceleași, ale unui itinerariu imperturbabil. Plimbarea marelui filosof ce nu și-a părăsit niciodată orașul natal devenise un axis mundi  pe orizontala de piatră a străzilor vechiului oraș prusac. Fondat în 1255 de cavalerii teutoni, loc de încoronare al regilor Prusiei, Königsbergul a fost pentru Germania modernă unul dintre polii săi culturali. La faimoasa universitate Albertina s-au format și/sau au predat în afara lui Kant, nume mari ale științei și culturii germane: matematicianul Euler, fizicianul von Helmholtz, filosoful Herder și prozatorul romantic E.T.A. Hoffman.

În secolul XX geografia sa periferică, de avanpost îndepărtat într-un spațiu al granițelor mișcătoare, a adus martiriul și sacrificiul Königsbergului. La finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost mai întâi bombardat de aviația britanică pentru a suferi în lunile care au urmat ororile răzbunării Armatei Roșii. La 9 aprilie 1945 orașul s-a predat la capătul unui asediu de mai multe luni iar sovieticii au declanșat imediat purificarea etnică pe care o aplicaseră cu succes în alte teritorii dintre care un exemplu clasic e Crimeea. Populația germană care a supraviețuit represiunii inițiale a fost fie expulzată în Germania fie deportată în lagărele de muncă sovietice.

Fidel principiului de sorginte țaristă conform căruia un stat își impune propriul regim politic până unde ajung armatele sale, Stalin a obținut la Conferința de la Potsdam (iulie-august 1945) partea din Prusia Orientală pe care armata sa o ocupase deja, parte ce includea și Königsbergul, un teritoriu de aproximativ 15000 de km pătrați. Teritoriul ocupat prin forță a fost organizat de noua putere ca Regiunea (oblast) Kaliningrad, devenind prima exclavă a URSS în Europa. Între timp, o a doua exclavă europeană  a Rusiei a devenit Crimeea, ruptă recent de Ucraina prin mijloace specifice democrațiilor populare. Ștergerea identității și a memoriei unei comunități prin schimbarea denumirii orașului e una dintre practicile revizionismului sovietic. Königsbergul a avut dezonoarea de a fi rebotezat cu numele unui sinistru bolșevic din prima generație, Mihail Kalinin, faimos pentru a-și  fi deportat soția în Gulag. Purificarea etnică a regiunii a fost urmată de o colonizare masivă de populație rusofonă și o rusificare accelerată a regiunii astfel că din cei aproximativ un milion de locuitori din prezent, germanii reprezintă mai puțin de un procent. Dacă revizionismul nazist aplicat la sfârșitul anilor 30 a avut o minimă justificare etnică, cel sovietic, căruia i-a căzut victimă extremitatea estică a Prusiei Orientale, are ca singură justificare puterea Kalașnikov-ului. Germania democratică postbelică pare să fi învățat lecția mirajului unui Mare Reich excuzând până în prezent de pe agenda ei externă orice revendicare a teritoriului aflat în discuție, revendicare legitimă în ordinea dreptului istoric. Același drept în virtutea căruia Rusia de azi reconfigurează  harta Europei de Est. Harta mentală a colosului URSS n-a dispărut din memoria colectivă rusă iar actuala administrație de la Kremlin a declanșat o vastă campanie de propagandă pentru îndoctrinarea generațiilor tinere și pentru revizuirea în sens orwellian a trecutului recent al Rusiei folosit ca instrument de control al prezentului.

Din vechiul Königsberg, paradisul cultural al Aufklärung-ului, a mai rămas astăzi doar piatra câtorva clădiri din vremea lui Kant între care și vechea Universitate botezată de autoritățile ruse cu numele filosofului. Immanuel Kant s-a stins la timp pentru a nu vedea cum cerul înstelat de deasupra orașului său drag și legea morală din oamenii săi au fost întunecate pentru totdeauna de valurile de barbarie care au urmat. Ultimele sale cuvinte, Est is gut (Totul e bine) sunt un trist epitaf mentru moartea spirituală a Königsbergului.