La editura Univers, pînă acum, au apărut trei titluri sub semnătura lui Gabriel Osmonde. În ordine: „Lucrarea iubirii”, „Călătoria unei femei care nu se mai temea de îmbătrînire” şi „Alternaştere”. Nu este sau nu mai este un secret că acest nume este un pseudonim – care a făcut deja carieră – al lui Andrei Makine. Povestea, aşa cum rezultă din diverse mărturii şi materiale publicistice, cărţilor semnate de Osmonde merită să fie rezumată. Cu atît mai mult cu cît, o spune titularul acestui pseodonim – Andrei Makine însuşi – „Makine nu este numele meu adevărat. Osmonde este mai ancorat în mine decît Makine”.
Cînd a fost lansat primul roman din seria Osmonde în limba română – în 2013, la tîrgul de carte din toamnă – Andrei Makine a fost, de altfel, prezent în România. O ţară despre care, într-un interviu acordat publicaţiei „Suplimentul de cultură”, afirma că se simte, în mod specială legat de ea. „ Cu romanii a fost cel mai bine. Si asta nu cred ca tine de originea slava comuna, dar poate un rol important il joaca si ortodoxia, desi ungurii nu sint ortodocsi… In fine, nu stiu cum sa explic exact lucrurile astea. Poate ca ar trebui sa vorbim de spiritul si de sufletul poporului. Este ceva in sufletele popoarelor. De ce rusii se inteleg foarte bine cu francezii, nu pricepem de ce, nu exista doua natiuni mai diferite decit francezii si rusii, dar intotdeauna a existat aceasta alianta, mai mult sau mai putin spirituala, intre Rusia si Franta. E un mister pe care il constat cu mare bucurie. In Romania nu ma asteptam deloc la aceasta uriasa deschidere spirituala si literara. Sinteti un popor foarte literar.”, spunea, în interviul menţionat mai sus, Andrei Makine.
Povestea neobişnuitei cariere editoriale a lui Gabriel Osmonde a durat un deceniu. Primul dintre cele patru romane pe care Makine le-a publicat sub această semnătură a fost în librării, în Franţa, în 2011, iar ultimul, în 2011. Andrei Makine a decis să dezvăluie identitatea lui Gabriel Osmonde după ce, într-o lucrare, un student descoperise că unul dintre cele patru romane publicate cu pseudonim – 20,000 femmes dans la vie d’un homme– este înrudit cu un altul de-al lui Makine. Cu prilejul vizitei sale de la Bucureşti atunci cînd a participat la lansarea primului roman din seria Osmonde, Makine a formulat, cu privire la identitatea alter-ego-ului său:
„Acest “eu” – identitatea pe care credem că o avem şi despre care credem că este unică, irepetabilă – este unul construit. De noi, de cei care ne sunt apropiaţi, de societatea care ne împinge să ne comportăm sau să vorbim într-un anume fel. “Eul interior” este o construcţie mentală, o schemă.
Sunt de părere că nu ne cunoaştem cu adevărat capacitatea de a schimba acest sistem interior, atunci când condiţiile exterioare se schimbă. Gabriel Osmonde încearcă, de fapt, să depăşească calităţile lui Andreï Makine. Asta a fost şi ideea – de a descoperi, dincolo de Makine, un alt univers.
Vorbim de un proces dificil de explorare. Mulţi dintre noi nu avem timpul necesar pentru a face schimbări în noi înşine. Nu avem energia de a opune rezistenţă presiunii sociale, care ne împiedică să facem aceste schimbări.
Societatea preferă să ne cunoască cu precizie mecanismele interioare, să ne ştie previzibili, controlabili. Societatea poate deveni şi dictatorială. La un moment dat însă, ar trebui să apară o revoltă personală, care să se manifeste în dorinţa noastră de a ne explora şi alte universuri interioare.”
În spaţiul literelor franceze, de altfel, au mai fost situaţii în care autori faimoşi au făcut carieră şi sub un alt nume decît cel real, fără ca marele public să ştie, ani de zile, cine anume se ascunde în spatele acestor nume. Unul dintre cele mai faimoase cazuri în acest sens este cel al lui Romaian Gary, cel care este singurul scriitor francez care a fosrt recompensat cu două premii Goncourt, în condiţiile în care regulile acestui premiu spun clar că este interzisă acordarea acestei distincţii de două ori pentru unul şi acelaşi scriitor. După moarte lui Romaian Gary s-a aflat că Emile Ajar – premiant Goncourt – era una şi aceeaşi persoană cu Gary. Identificarea Gary-Ajar s-a întîmplat în 1981, la un an după moartea lui Romania Gary. Cel care, pe lîngă mai înainte menţionatul pseudonim, a mai avut alte două – cu care a şi publicat cărţi: Bogata Shatan şi Fosco Sinibaldi .
