E gălăgie in scara
blocului meu .
O babă ,
aruncă cu pietre-n ciobani .
Liniştea
serilor
mi-e tulburată de sute de ani.
E multa mizerie-n scara blocului meu.
Un grup de golani
manâncă seminţe pe trepte .
O altă babă ,
aruncă cu pietre , cu bolovani .
I-atât de seară
în sufletul meu…
Îmi cad frunzele ,
veştejite ,
ca nişte babe-nţelepte .
Ciobanii aruncă cu pietre în mine ,
golanii
mă-njură
mâncând seminţe pe trepte .
Şi păsări de gheaţă
mi se-nfig in picior ,
şi crengile-mi curg
ca din ceară .
E toamnă ,
e iarnă ,
pe scara blocului meu ;
iar treptele-s moi
ca nişte turte
din ceară .
