Au fost, în istoria recentă, mai mult momente în care reflecţia cu privire la identitatea naţională a părut datată şi mai ales depăşită. În realitate, tipul acesta de evaluare cu privire la problematica identităţii naţionale nu a fost decît, cel mult, expresia unor proiecţii – unele încărcate cu mult idealism. Prin urmare, nu e şi nu va fi pesemne mult timp de acum înainte niciodată desuet, demodat să reflectăm în marginea acestei generoase şi, nu de puţine ori, explozive teme – cu acoperire şi iradiere extraordinare în istorie, ştiinţe politice, geopolitică, sociologie şamd.
Avem o carte – cu siguranţă că nu cea mai recentă „la temă- care ne poate ajuta să sistematizăm mai bine tema în chestiune. „Regăsirea identităţii naţionale”, publicată acum cîţiva ani la editura Polirom, în colecţia de ştiinţe politice „Opus”, este un excelent document care trasează un amplu, generos şi elevat perimetru academic de dezbatere. E despre identitate naţională românească – în primul rînd -, dar textele adunate în acest volum au reverberaţii mult mai largi. Şi cît se poate de actuale.
Concret – sînt trei paliere pe care le ating textele antologate în acest volum: i) contururi identitare: discursuri, scrisori, gînduri; ii) niveluri identitare; iii)reprezentări şi manifestări identitare. La fel de concret, cele aproape trei sute de pagini ale cărţii sînt acoperite de următoarele semnături: Emil Hurezeanu, Virgil Nemoianu, Camil Mureşanu, Emil Constantinescu, Anton Carpinschi, Septimiu Chelcea, Horaţiu Rusu, Mircea Comşa, Valer Veres, Andrea Carteny, Michael Shafir, Oleg Serebrian, Eugenia Bojoga. Editorii volumului de faţă sînt: Vasile Boari, Sergiu Gherghina, Radu Murea. Este o carte care are, deopotrivă, o puternică relevanţă academică, cît şi una publică.
ZOOM. „Identitatea este dinamica din spatele comportamentului societal, setul de elemente care permite funcţionarea mecanismelor de la nivelul unei comunităţi” – este una dintre formule larg-încăpătoare implicate în designul acestei cărţi. Este, aşa cum se poate uşor observa din enunţul de mai sus, o formulă-umbrelă care permite, în multe direcţii, dezvoltări fertile. Pe lîngă această formulă, binevenit, profesionist şi precaut, cei care au coordonat acest proiect editorial menţioneazănşi faptul că acest concept, cel de identitate, „poate ridica costuri ridicate din punct de vedere analitic şi operaţional. În funcţie de contextele în care este utilizat, uneori poate însemna prea mult, uneori prea puţin, alteori aproape nimic”. Important: „conceptul este utilizat în scopuri analitice multiple şi reuşeşte punctarea unor elemente relevante şi legitime. Totuşi, reunirea legăturilor specifice dintre individ şi grupul din care face parte, a istoriilor, traiectoriilor sau predispoziţiilor individuale şi de grup sub denumirea generală de „identitate” este problematică. Prin adoptarea unei astfel de soluţii, noţiunea capătă un caracter universalist, acoperă un spectru larg de înţelesuri, dar nu mai este sensibilă la detaliile şi nuanţele implicate. Acesta este principalul motiv pentru care am decis ca actualul volum să aibă perspective multidimensionale privind aspectele identitare.”
Într-unul dintre studiile acestui volum, cel plasat aproape de mijlocul cărţii şi dedicat „dinamicii identităţii la români: profiluri valorice”, autorii notează, cu trimitere evidentă la chestiuni de ordin general, dar avînd şi ecouri punctuale, bunăoară cu privire la identitatea naţională, că „a vorbi despre identitate este la fel de natural ca a te hrăni sau a dormi, pentru că orice şi oricine are şi îşi creează în acelaşi timp o identitate”. Aşadar, în ce fel, astăzi, acum, există şi se creează identitate naţională? Cum anume e actuală tema aceasta atît de importantă în fond pentru istoria modernă şi contemporană? a)Cum se construiesc „comunităţile imaginate” – de fapt, cum se povestesc la zi momentele fondatoare pentru aceste „comunităţi imaginate”, ce se accentuează, ce se uită, ce se pune între paranteze, ce se contestă?; b)Care e naraţiunea sau care sînt naraţiunile care vorbesc despre „elementele de persistenţă a identităţii dobîndite”?; c)Cum anume se depăşeşte – şi cît, şi eventual cum se revine înapoi – „ideea identităţii naţionale percepute ca o caracteristică a modernităţii”? Răspunsurile – pluralul e esenţială şi obligatoriu – dau seama despre actualitatea vie, uneori, cum spuneam, explozivă, a acestei imense teme. Pentru România anume, în cel puţin patru direcţii: trasaturile identităţii româneşti; promovarea identităţii româneşti; ameninţările la adresa indetităţii româneşti; viitorul identitar românesc.
Ca şi tema în sine, şi carte este, direşte, una deschisă – identitatea e un şantier perpetuu. Iar, o spun editorii acestui admirabil volum, „încercarea de a oferi răspunsuri nu poate fi decît multidimensională.”
