Metoda fabulaţiei, „băsmuirea”, terapia prin poveste…

Titlul acestui text-semnal trebuie să fie luat într-un sens cît mai direct cu putiinţă. Despre „terapia prin poveste” este vorba, explicit şi implicit, într-o carte care poate fi aşezată în categoria de texte de popularizare a literaturii medicale.

poveste

Volumul se cheamă „Cum să te vindeci cu o poveste”, a fost scris de Paola Santagostino, celebră pentru a fi creat „tehnici fabulatorii” – cum le numeşte chiar ea – în care basmele sînt folosite cu scop terapeutic. Cartea propune o lectură fascinantă – sînt numeroase sugestiile de reflecţie cu care rămâne cineva care are timp şi curiozizate să îi acorde atenţia lui. Nu doar specialiştii în domeniu ar putea spune chiar mai mult decît atât: cartea nu sugerează doar multe direcţii de reflecţie, ea expune şi posibile aplicaţii practice acelor care, la un moment dat, pot avea nevoie de genul acesta de soluţii.

 

„Viaţa se petrece de la un moment la altul, tocmai asta o face vie, misterioasă, neşteptată, uimitoare, magică, mereu de descoperit…A inventa un basm nu înseamnă poate „a trăi”, dar cu siguranţă e mai aproape de viaţă decît „a gîndi”: în timp ce inventăm un basm, ne cufundăm într-un proces creativ pe care îl lăsăm să meargă de la sine…De aceea ne face bine să născocim un basm: ne lăsăm antrenaţi de şuvoiul vieţii, încrezîndu-ne în curgerea lui…”

„Aspectul cel mai fascinant al metodei fabulaţiei este că permite accesul la abisuri de „cunoştiinţe necunoscute”, ca să le spun aşa. Inventînd un basm, dăm chip (şi glas) unor procese interioare profunde, car eîn viaţa de fiecare zi rămîn ascunse conştiinţei noastre; şi, totuşi, o parte din noi ştie…” – notează autoarea acestei cărţi care oferă o perspectivă inedită cu privire la bolile trupului şi ale sufletului, dar şi la modalităţi de conştientizare şi de eventulă vindecare ale acestora.

Descoperirea pe care a făcut-o specialista în terapia psihosomatică are legătură cu un prieten al acesteia. Şi anume, momentul cînd acesta s-a îmbolnăvit şi cînd, cei care cunosc despre deontologia psihoterapeuţilor ştiu acest aspect, Paola Santagostino nu a putut interveni ca profesionist – pentru că nu avea voie. „Aşa că am încercat, aproape fără speranţe, „metoda basmului”: i-am sugerat să inventeze pe loc o poveste, cum îi venea în clipa aceea, urmînd să vorbim despre ea mai tîrziu.” Şi atunci ce se întîmplă? Autoarea cărţii şi pshihoterapeutul profesionist observă suficiente semnale că povestea prietenului său reproduce în imagini mecanismul fizic prin care se manifestă boala. Mai mult, pe măsură ce prietenul său avansează, în basm,către rezolvarea, starea sa fizică suferă, la rîndul ei, modificări: paralele şi în aceeaşi direcţie, pozitivă desigur, cu soluţiile din basmul inventat. Happy-end în basmul, subtil autoreferenţial, inventat ca un joc al amiciţiei adînci, dar şi progrese semnificative în stimilarea proceselor de revindecare pentru prietenul său – rememorează Paola Santagostino acest moment de cotitură pentru cariera sa profesională!

„De la această descoperire şi pînă la introducerea metodei fabulaţiei printre tehnicile de terapie psihosomatică, pasul a fosrt scurt şi firesc, iar în anii care au urmat i-am putut verifica tot timpul eficacitatea”, notează autoarea cărţii. Şi imediat după aceasta, rezumă marile şi, totodată, fertilele direcţii către care trimit metoda fabulaţiei: a) instrument de cunoaştere – şi pentru pacient, şi pentru terapeut; b) terapie imediată – căci băsmuirea „facilitează accesul conştiinţei la procese profunde aflate în desfăşurare”; c) „imaginarul contituie un minunat teren de experimentare, nelimitat şi sigur, a posibilelor soluţii la probleme”.

ZOOM: „Dacă vom considera basmul în întregimea lui drept o reprezentare completă, în termeni figuraţi şi simbolici, a dinamicilor interioare ale subiectului care îl produce, vom putea vedea imediat care sunt elementele sale constitutive, care sunt relaţiile de alianţă şi opoziţie, care sunt forţele pe care se poate conta şi obstacolele ce trebuie depăşite, ce procese sunt de îndeplinit şi ce pericole sunt de evitat”.

Cum spuneam, Paola Santagostino este specialist în psihoterapie. Mai precis, în medicină psihosomatică. Terapia pentru care este cunoscută – terapia prin poveste sau, cum scrie chiar ea la un moment dat, „băsmuirea” sau „metoda fabulaţiei” – a dat roade. Ceea ce înseamnă că ar mai putea da roade. A mers, a funcţionat – şi nu odată; ceea ce înseamnă că poate să mai meargă. O carte, un eseu de graniţă (literatură, mitologie, pshilogie, pshihoterapie), în orice caz, foarte interesant.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *