Noiembrie 1946, noiembrie 2014- curajul în apărarea libertăţii

Pe 19 noiembrie 1946, într-o Românie ocupată de trupele sovietice şi asaltată de teamă şi de teroare, comuniştii şi aliaţii lor învingeau,prin fraudă, o întreagă naţiune şi codificau o nouă sclavie, care avea să dureze decenii. Din acel timp supravieţuiesc imaginile contrafăcute ale fericirii populare. Masele de oameni ai muncii se încolonează, senin, spre a da votul lor avangardei lor politice. Ţărani fericiţi, lucrători din fabrici fericiţi, intelectuali fericiţi, o naţiune care pare să stea sub semnul luminii şi al seninătăţii. Ceea ce nu se va vedea, niciodată, în aceste albume fotografice ale propagandei, este curajul rezistenţei- un curaj suicidar, destinat să fie înfrânt de mecanismul implacabil al statului modelat de conduite şi de practici totalitare. Naţional-ţărăniştii, naţional- liberalii, social-democraţii independenţi sunt prezenţele denunţate în jurnalele de ştiri. Vocile lor sunt vocile trădării şi ale reacţiunii. Locul lor este, acum, ca şi mai târziu, în infern.

În noiembrie 2014, un alt partid-stat, ivit din plămada comunismului şi a fesenismului, croieşte, din nou, această imagine a umanimităţii demagogice. Un alt soare, cel al PSD, străluceşte din postere, un alt conducător, Victor Ponta, este efigia care ne întâmpină din afişe. O altă fericire ne este promisă, nu mai puţin seducătoare decât aceea pe care o întrevedeam în era comunistă.

Acum, ca şi atunci, dincolo de epiderma decerebrată a promisiunilor şi darurilor împrăştiate, se află acel nucleu care vibrează şi palpită, hrănind energia inamicilor libertăţii. În noiembrie 2014, ca şi în noiembrie 1946, ura este ubicuă şi atostăpânitoare, ca o religie ce îşi are preoţii şi credincioşii ei. Ceea ce se schimbă, în acest noiembrie 2014, este decorul mediatic. Căci ura nu mai are o singură portavoce- ea se revarsă din televiziunile a căror menire este de a întreţine această hipnoză colectivă. Violenţa de limbaj este identică. Nouă şi radical diferită este capacitatea acestei violenţe de a se insinua în fiecare casă, ca într-o fabulă distopică. Populismul etnocratic se aliază cu ura de clasă şi cu invidiile regionale. Ardelenii şi bănăţenii sunt demascaţi ca agenţi ai separatismului. Fanatismul este mai viu ca niciodată. El contaminează şi corupe, neîncetat.

Noiembrie 1946, noiembrie 2014: datoria rezistenţei ne leagă, peste decenii, de cei de atunci. În faţa unui stat tiranic,refuzul sclaviei este expresia însăşi a condiţiei umane. Nu putem capitula, acum, după cum nu au capitulat nici înaintaşii noştri, atunci. Nu putem abandona libertatea, acum, după cum nu au abandonat-o nici ei, atunci. Curajul este unicul antidot împotriva resemnării. Noiembrie 2014 este parte din această înfruntare ce nu poate fi evitată. Cu luciditate şi cu încăpăţânare, trebuie să mergem mai departe. Împotriva PSD şi a lui Victor Ponta, ne vom apăra, prin vot, demnitatea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *