*Nu ştie exact cum şi mai ales cînd anume i-a venit ideea: în 2005 în timpul unei plimbări prin Shanghai sau tot cam pe atunci, în alt oraş, în timp ce asculta un oficial al Partidului Comunist din China ţinînd un discurs sau, mai tîrziu, în 2009, cînd a privit la Carnegie Hall, ca sub o vrajă, un concert al unei „uluitor de talentate compozitoare chineze”? A reflectat, întîi disparat, apoi tot mai sistematic, asupra acestei teme în primul deceniu al noului mileniu – „cred că mi-am dat seama de semnificaţia primului deceniu al secolului 21 abia atunci cînd se aproapia de final: că, de fapt, asistăm la sfîrşitul a 500 de anide dominaţie a Vestului”.
*Care anume idee? O idee care dă o uriaşă carte de istorie scrisă în urmă cu puţini ani. Iată ce idee: „întrebarea principală la care această carte încearcă să răspundă este, după părerea mea, cea mai interesantă problemă a istoriografiei epocii moderne. Cum s-a întîmplat ca, începînd cu aproximativ anul 1500, o serie de state mici de la capătul vestic al continentului eurasiatic au ajuns să domine restul lumii, inclusiv ţări cu o populaţie mult mai mare şi, în anumite privinţe, mult mai sofisticate din Eurasia Estică? Întrebarea mea secundară este următoare: dacă găsim o explicaţie pentru dominaţia Vestului din trecut, putem da o prognoză pentru viitorul acestuia? Trăim cu adevărat sfîrşitul lumii occidentale şi începutul unei epoci noi, orientale? Cu alte cuvinte, suntem într-adevăr martori ai declinului unei epoci în care cea mai mare parte a umanităţii a fost mai mult sau mai puţin subordonată civilizaţiei afirmate în Europa Occidentală ca urmare a Renaşterii şi Reformei – civilizaţie care, propulsată de revoluţia ştiinţifică şi de iluminism, s-a răspîndit peste Atlantic, pînă la antipozi, atingîndu-şi apogeul în epoca revoluţiilor, industriei şi imperiilor?” Cu alte cuvinte: cum a fost cu putiinţă Vestul, cea mai avansată formulă de civilizaţie cunoscut în istoria omenirii?
*Cine este autorul acestei cărţi, cel care a dat acest colosal op de istorie? Un amănunt de can-can: de cîţiva ani, nu mulţi, e soţul lui Ayaan Hirsi Ali, frumoasa somaleză care a dezvăluit barbaria lumii musulmane şi care a devenit, în acest fel, şi superstar în Occident, dar şi ţintă pentru fundamentaliştii islamişti, într-un fel similar cu Salman Rushdie. Cartea lui Ali Hirsi Ali, de mare succes, extrem de controversată, cu mărturii şocante, „Necredincioasa” are şi o ediţie în limba română. Aşadar, soţul acesteia este Niall Ferguson.
*Dincolo de acest amănunt picant, e bine să spunem că Niall Ferguson este un istoric de vîrf în Occident, în mare vogă mediatică, unul dintre cei mai prestigioşi istorici britanici, profesor de istorie la Harvard University şi Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford University), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford University) şi profesor de istorie şi relaţii internaţionale la London School of Economics.
*“Civilizaţia. Vestul şi Restul”, una dintre lucrările sale de referinţă, are deja o a doua ediţie în limba română, graţiei editurii Polirom. Aceasta este cartea care pune în discuţie „cea mai interesantă problemă a istoriografiei epocii moderne”.
*Cum îşi argumentează marea teză istoricul britanic? Iată, schiţat foarte sumar! „Unii susţin că toate civilizaţiile sînt, într-un fel, egale şi că Vestul nu se poate pretinde superior, de exemplu, faţă de Estul Eurasiei. Acest relativism este absurd. Nici o altă civilizaţie înaintea Occidentului nu a atins o asemenea putere de dominaţie.”, afirmă, categoric, Niall Ferguson. În favoarea acestei puteri – dominaţii fără precedent şi întru demonstrarea ei lucrează datele, istoriile de nişă – istoricul scoţia identifică şi numeşte „şase complexe de instituţii noi şi distincte, precum şi ideile şi comportamentele asociate acestora”. Cele şase „motoare” ale înfloririi fără precedent, de-a lungul a aproape jumătate de mileniu, a Vestului sînt: competiţia, ştiinţa, drepturile de proprietate, medicina, societatea de consum şi, ca şi cum ar lega primele cinci „motoare” şi le-ar unge încît să funcţioneze foarte bine, „etica muncii”. Lucid, prudent, decent, Ferguson adaugă, foarte repede că aceste 6 „complexe explicative” nu reprezintă elemente din ceea ce, la prima vedere, ar putea să fie o nou încercare de glorificare a Occidentului. Acest Vest a fost, în ultima jumătate de mileniu atît de puternic şi încă mai e (dar acum, în regres) fiindcă cele 6 elemente au mers bine, din ce în ce mai bine, dar şi pentru că „Restul” a fost slab („slăbiciunea fortuită a rivalilor Vestului”). Mai departe, în spirala încîntatoare a nunaţelor pe care ne formulează Niall Ferguson, Occidentul nu este doar geografie, ci cu mult mai mult. „El reprezintă un set de norme, comportamente şi instituţii ale căror frontiere sînt estompate la maximum.” – afirmă istoricul, cu adăugirea că, luînd act de acest fapt, consecinţele care derivă din el sînt numeroase. Bunăoară, cele care privesc contemporaneitate şi setul de dileme, probleme, provocări, ipoteze cu privire la declinul Vestului. „Ascensiunea Vestului este pur şi simplu cel mai important fenomen istoric din a doua jumătate a mileniului al II-lea d.Hr. Este povestea din inima istoriei moderne. Este probabil cea mai provocatoare enigmă de care trebuie să se ocupe istoricii. Şi nu trebuie rezolvată doar pentru a ne satisface curiozitatea, ci pentru că doar identificînd adevăratele cauze ale ascensiunii Vestului, putem încerca să estimăm cu oarecare acurateţe cît de inevitabile sînt declinul şi prăbuşirea noastră”, scrie Niall Ferguson.
*Mai mult de o oră şi jumătate, o înrgistrare video cu autorul acestei cărţi vorbind despre tematica pe care a pus-o în joc în acest volum
*La Polirom, detalii despre autor şi despre ediţiile în limba română ale cărţilor sale: http://www.polirom.ro/catalog/autori/ferguson-niall/
