Cutiile negre ale Marelui Declin

Niall Ferguson este un istoric de top în Occident, unul dintre cei mai prestigioşi istorici britanici, profesor de istorie la Harvard University şi Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford University), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford University) şi profesor de istorie şi relaţii internaţionale la London School of Economics. Unele dintre cărţile sale – modele de erudiţie, consistenţă istorică şi imaginaţie eseistică – sînt deja cunoscute şi la noi, din ce în ce mai cunoscute. “Civilizaţia. Vestul şi Restul”, una dintre lucrările sale de referinţă, are deja o a doua ediţie în limba română, graţiei editurii Polirom. Tot la această editură, în aceeaşi colecţie în care a apărut şi titlul invocat mai sus (dar şi un tom editat şi coordonat de istoricul britanic, incitant şi plin de sugestii – “Istorie virtuală. Evoluţii aleternative şi ipoteze contrafactuale”), foarte recent, a apărut o lucrare proaspătă a lui Niall Ferguson (“istoricul britanic despre care se vorbeşte cel mai mult astăzi” – The New York Times). Titlul cărţii: “Marele Declin. Cum decad instituţiile şi mor economiile”.

“Marele Declin” este formula prin care istoricul britanic desemnează un fapt, un proces şi un imens “rezervor de sens istoric”: decăderea Occidentului. Semnele acestei decăderi sînt demult evidente: ritm al creşterii economice dramatic încetinit, crize economice, datorii care împovărează statele şi care sînt pe cale să le plaseze în situaţii de faliment, populaţie îmbătrînită, mişcării antisociale tot mai dese şi mai violente. Legat de acest inventar, una dintre primele observaţii pe care le face Ferguson este aceea că, atunci cînd se încearcă diverse scenarii de explicare cu privire la Marele Declin, accentul cade, disproporţionat (şi, pînă la urma, contraproductiv) pe efectele vizibile ale acestuia şi nu pe cauzele care au provocat această stare de fapt. Cartea sa e, de fapt, chiar despre aceasta: despre cauzele care au provocat Marele Declin, despre “cum” s-a ajuns aici, despre “cum a fost cu putiinţă”. Despre cum, utilizînd o formulă memorabilă a lui Lucian Blaga, “realitatea a ajuns ruina unui basm”.

Cum s-a ajuns la “ruina unui basm”, ce anume s-a stricat, profund şi greu reversibil în mecanismul civilizaţional sofisticat şi fără precedent de eficient al Occidentului? Recesiunea actuală, precedată de altele în istoria noastră recentă (dar de impact şi de dimensiuni mai mici decît aceasta pe care lumea vestică, în primul rînd, o traversează încă, fără a avea un orizont clar de ieşire) să fie cauza acestui Declin? Nu chiar, spune Ferguson . E mult mai mult decît atît – “legile şi instituţiile noastre sînt problema. Marea Recesiune este doar un simptom al unui Mare Declin mai profund”.

Pentru a ajunge, aşadar, la cauzele reale, la resorturile de profunzime ale Declinului, trebuie să mergem la temelii, trebuie să revedem şi să reevaluăm ceea ce reprezenta cîndva – şi dpdv istoric măcar încă o reprezintă, desigur – pilonii pe care s-a construit şi consolidat civilizaţia vestică. Formularea – care anticipează şi direcţiile critic-analitice principale ale cărţii (4 anume!) – lui Niall Ferguson este memorabilă: “pentru a demonstra că instituţiile occidentale au decăzut cu adevărat, va trebui să deschid cîteva cutii negre sigilate demult. Prima este cea cu eticheta “democraţie”. A doua este etichetată “capitalism”. A treia este “statul de drept”. Şi a patra este “societatea civilă”. Împreună, ele reprezintă componentele-cheie ale civilizaţiei noastre. Vreau să arăt că înauntrul acestor cutii negre – politică, economică, juridică şi socială – există seturi extrem de complexe de instituţii interconectate. Aidoma circuitelor din computerul sau smartphone-ul dumneavoastră, aceste instituţii sînt cele care fac dispozitivul să funcţioneze. Iar dacă ele încetează să mai funcţioneze, acest lucru se datorează probabil unui defect în reţeaua instituţională. Nu poţi înţelege ce e în neregulă doar uitîndu-te la carcasa strălucitoare. Trebuie să te uiţi înauntru.”

Defecte, uneori în chip grav defecte, aceste mari instituţii fondatoare ale civilizaţiei vestice dau ceea ce, pe urmele lui Adam Smith, Ferguson numeste “statul staţionar”. “Procesul declinului instituţional” este, spune istoricul britanic, preocuparea sa fundamentală care subîntinde această carte preţioasă. Expertiza şi atenţia istoricului sînt dublate de un extraordinar efort analitic – în direcţia unei mărturisite analize instituţionale – pentru a răspunde împreună la întrebarea “ce anume a decurs greşit în lumea occidentală în vremurile noastre?”. “Răspund la această întrebare pornind de la ideea că, pînă cînd nu vom înţelege natura adevărată a declinului noastru, ne vom irosi vremea tratînd simptome drept leacuri.”, notează Niall Ferguson. Şi, adaugă, cu delicată şi legitimă îngrijorare – “sînt mînat de teama că, în mod paradoxal, statul economic staţionar ar putea avea urmări politice periculos de dinamice”.

P.S. La acest link puteţi asculta, aproximativ o jumatate de ora, o conferinţă ţinută pe 6 mai 2014 la Hoover Institution în care Niall Ferguson vorbeste chiar despre cartea “Marele Declin”: http://www.youtube.com/watch?v=3Led-EqqSJI