Dreapta – parte de carte

Ultimele trei rînduri de alegeri prezidenţiale ne oferă, şi într-o direcţie cultural-editorială, cîteva fapte interesante.

Iată, mai întîi, care sînt aceste fapte. În 2004, marele favorit al sondajelor de opinie de la acea vreme, candidatul suprema al stîngii, Adrian Năstase îşi lansa, în primele zile ale lunii noiembrie, aşadar în imediata apropiere a campaniei electorale, volumul „De la Karl-Marx la Coca-Cola”. Era vorba despre un volum de dialoguri realizat împreună cu Alin Teodorescu, unul dintre oamenii de încredere al echipei Năstase din interiorul guvernului Năstase (da, a existat aşa ceva atunci!). „Este experienta de viata, pornind de la dezamagiri si lucruri ascunse comunicatelor de presa. Este vorba – asa cum se arata in titlu – despre o trecere brutala, dupa 1989, de la o anumita doctrina si ideologie de valori la consumul – consumismul lipsit de spatiu axiologic – marcat printr-un produs (Coca-Cola – n.n.) care semnifica procesul globalizarii.” – spunea, la acea dată, Adrian Năstase în legătură cu această apariţie şi cu titlul ales pentru volum. Dar, dincolo de linia de interpretare pe care încerca să o impună Adrian Năstase, este vorba despre un volum cu o pronunţată tentă omagială – o carte făcută cu cineva căruia i se pregătiseră numeroase locuri şi ritualuri ale puterii supreme. Un volum în care erau rezumate multe întămplări cu sens sau cărora li se dădea un sens înalt, o carte din care subiectul ei principal trebuia să fie „scos” ca un om cu o viziune extraordinară.

În 2009, candidatul finalist al stîngii de atunci, Mircea Geoană, scoate, la rîndul său, o carte din care, pe modelul celei la care am făcut trimitere mai înainte, el trebuia să fie marele conducător pe care îl aştepta (de decenii?) naţiunea română. Nu e un volum de dialoguri, cum e cel cu Năstase-Teodorescu, ci unul confesional. Dar e scris, totuşi, „la patru mîini” – confesiunile brute ale domnului Geoană au fost editate semnificativ de un ziarist respectat, Andrei Postelnicu, cel care, din păcate, a dispărut anul acesta într-un tragic accident de avion. „«Nu-l dati la Politehnica, e pacat de el, domnul Geoana! Lui Mircea i-ar prii mai degraba ceva umanistic.» La cinci dimineata, in frig, cand mergeam in cizme de cauciuc spre santierul CET Sud din Berceni, glasul fostei mele diriginte din timpul liceului era ca sarea pe o rana deschisa. Tatal meu stia cat de mult o pretuiam pe distinsa doamna Pavnotescu, dar nu s-a lasat induplecat de pledoaria dansei. A luat, prin eliminare, lista posibilelor facultati, impreuna cu mine si cu mama. Medicina nu ma atragea. La Drept era o concurenta acerba. Dupa specializarile umaniste, spre care trageam eu, aveam foarte putine sanse sa raman in Bucuresti. Asa ca tot la Politehnica am ajuns, la Mecanica Fluidelor. Cinci ani mai tarziu, chiaun de somn, faceam naveta pe santierele patriei.” – povesteşte Mircea Geoană în acest volum intitulat “Încredere”.

Recentissim, candidatul finalist al dreptei de la alegerile din 2014, Klaus Iohanis, a lansat şi el un volum autobiografic. Cartea se cheamă “Pas cu pas”. “Am adunat în această carte momente din viaţa publică, încercând să refac, din ceea ce a selectat memoria, traseul profesional care m-a adus de la catedra de fizică la ipostaza de candidat pentru preşedinţie. Am inclus în ea şi lucruri personale, dar nu am făcut o neapărat pentru a răspunde curiozităţii celorlalţi. Am recuperat acele întâmplări, întâlniri sau detalii care au spus ceva despre felul în care m-am format, despre valorile pe care le am preţuit. Identitatea mea personală a umplut, prin intermediul faptelor, dar şi prin aceste principii în care am crezut, rolul de persoană publică pe care l-am ocupat mai bine de paisprezece ani.
Momentele în care am descoperit un adevăr, intervalele în care am învăţat lucruri importante, despre mine sau despre oamenii din jurul meu, i-au adus de fiecare dată ceva şi profilului meu public. Tot ceea ce am dobândit şi tot ceea ce am înţeles de-a lungul unei vieţi cu destul de multe împliniri a lucrat în sprijinul profesionistului care am vrut să ajung. Viaţa mea privată a fost, pentru cei mai mulţi, invizibilă. De fapt, ca orice om, mi am folosit în public tot ceea ce am descoperit ca fiind valoros în viaţa simplă, de zi cu zi: calmul, discreţia, înţelegerea. Au fost bunuri preţioase, pe care am vrut să le protejez ca să le pot cultiva în continuare. Nu cred că, dezvăluindu le sursa, le pun în pericol.” – spune, despre carte, Klaus Iohanis.
Primele două volume, cele ale finaliştilor stîngii de la prezidenţialele din 2004 şi 2009, au apărut la editura Nemira. Cartea lui Klaus Iohanis, la editura Curtea Veche.

În fine, încă o serie de fapte: în 2004 şi 2009, candidaţii stîngii au pierdut alegerile. În 2014, candidatul dreptei a cîştigat alegerile. De unde şi titlul acestui articol, uşor exagerat poate, dar acoperit de aceste fapte – “dreapta –parte de carte”

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *