Nu cred că generaţia de astăzi mai învaţă la şcoală caligrafie la fel ca cei din generaţiile anterioare. Exerciţiile se făceau pe caiete liniate special şi munca de scriere „caligrafică” nu era uşoară, trebuia nu numai multă răbdare, dar şi un anumit fel de peniţe, care să diferenţieze liniile: cele […]
Foarte, foarte rar mai scriu de mână. Până să apară PC-urile şi mai apoi laptopurile si feluritele tablete, băteam la maşină tot ce era text de publicat (traduceri, eseuri, interviuri, reportaje etc.). Aş putea aduna mii de dactilograme în cei aproape 40 de ani de când lucrez în presa culturală. […]
Când vreau să văd pe cineva scriind de mână, dau fuga la părinţi. Deşi sunt oameni cu şcoală, nu au nici măcar maşină de scris, darămite computer. Tot ce scriu le iese de sub creion sau pix, indiferent dacă e vorba de-o listă de cumpărături sau de numele şi telefonul […]
Nu mai scriu decât la computer şi cred că vitezele cu care scriu la computer m-au desprins de persoana întâi. Jurnalele pe care le-am publicat sunt, din acest motiv, lămuritoare: într-un anumit moment apar personaje imaginare „care ar fi putut să fie”. Evenimentele adăugate fac parte dintr-un „bun simţ” al […]
