The Grand Budapest Hotel (2014)

”De fiecare dată când povestesc prietenilor mai tineri episoade din epoca de dinaintea primului război mondial, îmi dau seama din întrebările pline de uimire cât de îndepărtate în timp și cât de incredibile au devenit pentru ei niște lucruri care pentru mine încă mai reprezintă o realitate trăită nemijlocit. Și un tainic instinct din mine le dă dreptate; între viața noastră de azi, viața noastră de ieri și cea de alaltăieri nu mai există nicio punte de legătură.” – Stefan Zweig, Lumea de ieri

Wes Anderson aduce și în Grand Hotel Budapesta stilul nebunesc, colorat, inteligent, sofisticat, încărcat de o nostalgie tandră și empatică pe care i-l cunoaștem deja din filmele mai vechi (The Royal Tenenbaums, The Darjeeling Limited, Hotel Chevalier). În Grand Budapesta Hotel reia preferința lui pentru narațiuni intercalate, identități multiple și întâmplări aproape neverosimile care își au centrul de gravitație în jurul d-lui Gustave, managerul hotelului Grand Budapesta. Elita unei Europe sofisticate vine în acest hotel doar pentru a beneficia de umorul și șarmul acestui personaj pitoresc. Dl. Gustave are acea rară calitate umană de a empatiza cu situația și personalitatea oamenilor cu care se întâlnește, printr-o ușurință grațioasă, lipsită de cel mai mic efort, fiind parte din natura lui autentică. Este un spirit profund umanist, în ciuda defectelor sale, micile oportunisme în beneficiul propriu survin mai degrabă ca o urmare firească a excepționalei lui abilități de a înțelege în profunzime nevoile altor ființe umane. Spiritul său liberal nu discriminează pe nimeni, nici măcar pe băiatul din recepție (the lobby boy), numit Zero, pe care îl va apăra fără ezitare în circumstanțele terifiante care au distrus spiritul tolerant al unei Europe centrale multi-etnice o dată cu cizma apăsată dur pe fruntea Europei de către naziști. Dl. Gustave este un intelectual de modă veche, capabil să aibă o conversație ontologică la evadarea dintr-o închisoare, înainte de a se pune la adăpost. Politețea lui generoasă este tipică unui om căruia îi pasă, care ascultă empatic povestea acestui băiat musulman, Zero, care aparent nu are nicio competență în domeniul în care lucrează, ceea ce îi va uni pe cei doi în aventurile extraordinare prin care ne plimbă Wes Anderson.
Filmul se deschide cu imaginile unui hotel luxuriant, în culoari fabuloase, vibrante, prin care se perindă elita aristocratică și burgheză a fostului Imperiu Habsburgic, venind dintre toate cele trei mari orașe, Praga, Viena și Budapesta. Wes Anderson surprinde însă bine un soi de goliciune și haos dincolo de aspectul aparent perfect al detaliilor care constituie monarhia (în mic, chiar Hotelul Budapesta). Discuțiile și preocupările oaspeților d-lui Gustave sunt frivole, goale de conținut, totul pare a fi emfază și ifose nobiliare susținute prin formalismul impus de bunul Gustave personalului hotelului. O lume care se destramă, parcă neconținând nimic esențial, un amalgam de etnii și o discrepanță uriașă între elita aristocratică și cei care muncesc să o susțină.

Inspirat din opera lui Stefan Zweig, Wes Anderson reconstruiește o fantezie a vechii lumi în pragul unei destrămări în fața unei noi lumi. Chiar și așa, pus treptat în fața unor radicale schimbări, Dl. Gustave menține riguros în hotelul pe care îl administrează ca un bun pater familias o atmosferă în care grijile lumii nu au voie să pătrundă, în care ritualul prăjiturii vieneze favorite și a șampaniei de lux nu trebuie cu niciun preț înlocuite. Deși se pierde zi de zi nonșalanța unei existențe fără griji prin intruziunea elementelor care dau măsura ororii ce avea să vină, artificialitatea modului de viață burghez supraviețuiește până la un punct. Dincolo de acest formalism și de închipuirea păstrării unor tradiții, găsim un umanism, o decență a modului de a trăi care se pied definitiv în noua lume. Politețea domnului Gustave este întotdeauna impecabilă, manierele sale asemenea, valorile în care crede, libertatea, dreptatea și autonomia persoanei sunt sacre și nu le-ar trăda pentru nimic în lume. El este gata să își sacrifice viața pentru astfel de lucruri gratuite cum ar fi ideea de demnitate umană în care crede. Nimic nu este însă forțat la dl. Gustave, ci decurge autentic din felul lui de a fi asumat. Povestea lui Gustave o aflăm însă prin trei filtre diferite, cea a scriitorului Zweig, poposit într-un Hotel Budapesta post-modern, decorticat de luxul său fabulos și redus la funcționalitatea anostă a birocraților și boemilor rătăciți care par să-l populeze cu predilecție, apoi prin cea a fostului băiat de hol (lobby boy) și prin ochiul lui Wes Anderson care ni-l înfățișează pe dl. Gustave printr-o serie de întâmplări extraordinare declanșate de primirea unei extravagante moșteniri. Tabloul pentru care se luptă cu descendenții de drept ai bogatei defuncte este de o ironie copleșitoare; nimeni nu știe cât valorează, doar se presupune că foarte mult, iar asta este suficient. Casele burghezilor din vremurile descrise de Zweig abundau într-un stil eclectic de mobile și obiecte de artă foarte scumpe combinate cu kitsch-urile cele mai flagrante. Idealul unei măreții trecute nu se putea afla decât într-un tablou prezumat inestimabil, care va ajunge în noua epocă să decoreze neglijent recepția prăfuitului hotel Budapesta.

Această sofisticare, chiar falsă cum era pe alocuri, va dispărea complet în noile timpuri, dominate de autoritatea cizmei și a soldatului. Nuanțele dispar, politețea este înlocuită de violență, brutalitate și arbitrar. Umanistul domn Gustav, care se culcă generos cu toate prietenele sale indiferent de vârstă, va pieri din cauza pretenției exagerate de a fi prezentat formal echipelor morții care patrulează acum întreaga Europă Centrală. Este doar una din ironiile demențiale ale acestui regizor imaginativ și inteligent. Omagiul adus lui Stefan Zweig, unul dintre cei mai eminenți scriitori ai acelor timpuri, care s-a sinucis în 1942 în Brazilia, cuprins de disperare cu privire la viitorul Europei și al culturii sale este emoționant și cald.
Concluzia acestui film senzațional este că nu putea fi altfel o fantezie inspirată dintr-un mare autor.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *