Un simulacru de concurs la Academia Română

De ani de zile, mediile universitare şi de cercetare din România sunt acaparate de discursul meritocraţiei. „Dacă eşti foarte bun, dacă propui un proiect foarte bun, atunci este absolut sigur că în calitatea ta de tânăr cercetător sau de tânăr doctor vei obţine finanţare pentru proiectele tale. Numai leneşii, numai incompetenţii se vaită de pe margine că sistemul este construit prost şi accesibil doar celor cu pile şi relaţii.” Am avut ocazia în nenumărate rânduri să asist la asemenea discuţii şi tot de atâtea ori am fost certată public pentru hotărârea cu care am spus că teoria sună foarte frumos, dar că practica ne omoară. Domnul Adrian Curaj însuşi mi-a explicat acum câţiva ani, la o conferinţă, cât de mult mă înşel. Am astăzi o dovadă limpede că practica ne omoară.

Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii (ICCV) al Academiei Române este beneficiarul şi coordonatorul unui proiect POSDRU, pe care îl derulează în parteneriat cu Institutul de Sociologie (IS), Institutul de Economie Națională (IEN), Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport (UNEFS) şi Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANI). În acest proiect – ID 141086 „Pluri și interdisciplinaritate în programe doctorale și post-doctorale” – au fost scoase la concurs 40 de burse postdoctorale.

Lăsând la o parte foarte proasta organizare şi publicarea pe site a unor informaţii contradictorii, precum şi nenumăratele abuzuri şi umilinţe pe care participanţii au fost nevoiţi să le înfrunte în perioada de înscriere sau în cursul aşa-zisului „interviu”, cea mai mare problemă este, în opinia mea, aceea că, în fapt, s-a organizat un simulacru de concurs, că se ştia dinainte cine va obţine bursele, anume doar cei afiliaţi instituţiilor partenere în proiect, doar cei cu susţinere şi relaţii.

Îmi dau seama acum că acesta este un obicei foarte vechi şi că, în general, în proiectele POSDRU, obţin burse doar cei care au pile şi relaţii şi că oamenii „din exterior” au acces la finanţare foarte rar sau deloc sau au acces în măsura în care mai rămâne un loc disponibil după ce au fost rezolvaţi „ai noştri”. Din păcate, această bănuială poate fi foarte greu probată, pentru că, de regulă, nu sunt făcute publice informaţiile precum cine s-a înscris la concurs, de la ce instituţii vin candidaţii, de la ce instituţii provin câştigătorii, de la ce instituţii provin membrii comisiilor de evaluare. Acum însă avem, probabil pentru prima dată în istoria POSDRU, o astfel de dovadă. Ne-a furnizat-o Academia Română prin ICCV, în neţărmurita lor dragoste pentru transparenţă şi echitate.

Potrivit datelor de pe website-ul ICCV, la concurs s-au înscris  323 de candidaţi pentru cele 40 de burse postdoctorale. Dintre aceştia, 111 au fost declaraţi neeligibili; 34 dintre neeligibili au depus contestaţii, iar 25 au fost declaraţi ulterior eligibili şi au intrat în competiţie. (Dacă 25 din 34 de contestaţii au fost admise, ce putem spune despre întreaga procedură de evaluare a dosarelor? Cât de credibilă mai este ea?) S-a ajuns aşadar la un total de 237 de candidaţi pentru 40 de burse. Participanţii au venit din toată ţară, inclusiv de la Suceava, Timişoara, Iaşi, Oradea, Arad sau Cluj. Dar ajunşi în Bucureşti au descoperit (am descoperit, că am fost şi eu) că membrii comisiei ne „invitaseră” doar ca să ne ia în derâdere, că, deşi se presupunea că trebuia să ne susţinem proiectele de cercetare în faţa comisiei, aceasta nu citise proiectele, după cum nu citise nici alte documente din dosarele de înscriere. Şi am mai descoperit că de multă vreme fuseseră „aleşi” câştigătorii.

Oricine poate vedea că în lista cu cei 40 de câştigători se regăsesc angajaţii instituţiilor partenere în proiect (ICCV, IS, IEN, INEFS şi ANI), precum şi colaboratori sau foşti studenţi ai membrilor comisiei de evaluare. O căutare simplă pe Google (şi pe site-ul ICCV) a arătat că persoanele admise sunt, într-un fel sau altul, cunoştinţe sau relaţii ale membrilor comisiei de evaluare. Oare a influneţat asta rezultatul final?  Să fie doar o coincidenţă? Să fie vorba de conflict de interese?

Comisia de evaluare a fost formată din profesori şi cercetători angajaţi la instituţiile partenere. Nici măcar un membru al comisiei nu a venit din exterior. În dimineaţa de 23 mai 2014 (ziua în care, potrivit anunţului iniţial, ar fi trebuit publicate rezultatele), componenţa comisiei a fost pentru prima dată anunţată (publicată pe site). În după-amiaza aceleiaşi zile însă, documentul respectiv fusese deja scos de pe site. Şi scos a rămas. Oare de ce l-au scos? Am telefonat la secretariatul ICCV şi am întrebat ce s-a întâmplat cu documentul respectiv. Doamna Viorica Rotaru mi-a răspuns că nu ştie nimic, nici ce s-a publicat pe site, nici ce s-a scos de acolo. Din fericire, descărcasem deja documentul înainte de a fi fost şters. În opinia mea el este foarte grăitor pentru că arată că angajaţi ai instituţiilor partenere în proiect şi-au evaluat şi admis colegii, subalternii, studenţii.

Ştiu că atunci când apare un post liber în sistemul de învăţătânt superior sau de cercetare el este deja „dat” şi „luat”, dar nu ştiam că la fel este şi cu proiectele POSDRU. Acum ştiu şi îmi pare foarte rău că m-am înscris la concurs. Aş fi dorit ca Academia Româna să anunţe prin ICCV că cele 40 de burse postdoctorale sunt destinate angajaţilor instituţiilor partenere şi colaboratorilor lor. Dacă aş fi ştiut de la început despre ce este vorba, nu aş mai fi pierdut timp, energie şi bani, ajutând Academia Română să simuleze corectitudinea.

Ce propun eu:

  1. Asemenea concursuri să fie organizate corect, lăsând pe cel mai bun să câştige. În acest caz este limpede că toate comisiile de evaluare trebuie să fie compuse din oameni care vin din afara instituţiilor partenere. Altminteri se întâmplă ce s-a împlâmplat la ICCV.

Sau

  1. Să se anunţe de la început că proiectele sunt menite a satisface nevoile instituţiilor partenere, că doar angajaţii, cunoscuţii şi colaboratorii lor pot participa la concurs, că doar aceştia pot fi declaraţi câştigători. În felul acesta nu mai punem pe drumuri şi nu mai umilim sute de oameni, doar ca să dăm satisfacţia ipocrită unora că ar fi ales pe cei mai buni într-o competiţie cu aproape şase candidaţi pe un loc.

Admit faptul că într-o competiţie unii trebuie să piardă. Admit că pot fi alţii mult mai buni ca mine într-un concurs. Dar trebuie să am garanţia şi încrederea că acel concurs a fost unul corect, nu unul simulat. Dacă pierd atunci când particip la un concurs organizat cinstit, ştiu că mai am o şansă. Mă pregătesc mai bine şi mă înscriu la alt concurs. Dar dacă toate concursurile sunt simulate şi aranjate, atunci nu am nici o şansă şi nici o alternativă.

În concuzie, ce îmi rămâne de făcut?  Sau îmi fac bagajele şi plec să fac cercetare în Suedia sau în Finlanda, deşi nu vreau să fac aşa ceva. Sau renunţ definitiv la ideea de a cerceta şi mă apuc în România de grădinărit. Sau intru în sistem, îmi caut şi eu… „o cunoştinţă”, mă fac cărător de mapă într-un institut al Academiei Române, poate ajung şi secretar de stat într-un minister, iar după aceea o să am acces la tot felul de programe şi finanţări pentru proiectele mele de cercetare. Sau împreună punem presiune pe sistem şi îl obligăm pe el, pe sistem, să respecte legile şi bunul simţ. Pentru aceia care aleg a patra varianta, planul ar putea fi cam aşa:

  1. Luni şi marţi, 26-27 mai 2014, depunem în masă contestaţii individuale la ICCV.
  2. Depunem individual şi colectiv sesizări şi memorii la ICCV, AMPOSDRU, Academia Română, Ministerul Fondurilor Europene şi pe unde mai credem că este cazul.
  3. Scriem o petiţie comună, deschisă publicului spre semnare, prin care cerem reintroducerea evaluării internaţionale.

Ce vom cere, concret?

  1. Cerem anularea concursului de la ICCV, formarea unei noi comisii de evaluare; reanalizarea tuturor dosarelor, inclusiv a celor respinse în prima etapă ca neeligibile.
  2. Cerem evaluarea modului în care s-au desfăşurat toate competiţiile postdoctorale din 2014, pentru că mi-au scris foarte mult colegi că ceea ce s-a întâmplat la Bucureşti la ICCV s-a întâmplat şi la SNSPA, şi la Institutul Gheorghe Zane de la Iaşi, şi prin alte părţi.

Trebuie să reacţionăm! Nu ne putem resemna! Aşa cum îmi spunea cineva, trebuie să mai existe puţină onestitate şi în ţara asta!

Important
Cine vrea să semneze petiţia este rugat să transmită de urgenţă Elenei Dragomir următoarele informaţii: nume şi prenume, domeniul de doctorat, dacă a participat la concurs sau este susţinator, la [email protected]

40 Comentarii

  1. M-a frapat faptul că în anumite anunțuri postate pe site-ul unei instituții ce aparține Academiei Române erau o mulțime de cacofonii și cu toate că le-am scris despre acest lucru, nu s-au obosit să corecteze. M-au declarat iligibilă fiindcă nu lucram în cercetare, cu toate că aveam activitate științifică, iar ei nu precizaseră de la început această condiție. Nu mă consider nici învinsă, nici nedreptățită de niște oameni care nu au demnitatea de a-și recunoaște și corecta greșelile…

  2. Felicitări pentru inițiativă și succes!
    Cu oameni ca dvs. care aleg să lupte pentru ceea ce e drept și corect, încep să sper că se mai poate schimba ceva în țara aceasta. Doamne-ajută!

  3. Confirm afirmatia unui comentator de mai sus: la filiala din Iasi a Academiei, concursul pentru doctoranzi, candidatii care urmau a fi admisi erau cei care aveau „recomandarea” unui profesor titrat. Un prim indiciu pentru aceasta afirmatie: dupa depunerea dosarelor nr candidatilor coincidea cu nr de locuri…

  4. Ce nu inteleg infractorii astia e ca scopul programului postdoc este tocmai sa le puna dinozaurul bugetofag de institutie in contact cu oameni la care altfel nu au acces si care nu au acces la institutele lor intesate de copii, neveste si amante. Lumea se plange ca academia aceasta nu are nicio legatura cu piata si cu lumea reala. Nici nu e cea mai mare problema. Macar daca ar fi niste savanti cu capul in nori care sa produca teorie de buna calitate, fie ea si netestata. Daca te uiti pe productiile lor intelectuale te strici de ras.
    O sa ramana in continuare o institutie meschina, hranita degeaba din banii nostri, in care niste mosi care ar trebui sa fie de mult timp acasa iau zeci de milioane pe luna ca sa isi „bage” familia si protejatii sau ca sa saliveze dupa cate vreo tanara cercetatoare convinsa de valorile nationale. Or sa ramana in continuare intre angajarile lor fraudate, concursurile discutabile de director, in dispretul total chiar al legislatiei nationale. Ia urmariti ce indivizi au fost in comisii si in ce moduri onorabile si-au ocupat posturile de sefi, facandu-se unul pe altul directori.

  5. Concursul acesta a fost o bataie de joc!! ce nu pot uita e nesimtirea unei ”muieri” numita ”doamna presedinta” care fie era analfabeta, fie chiar ia in deradere intreg sistemul de invatamant si toate institutiile din tara care ne-au pregatit sau unde lucram noi, dragi colegi.
    SA FACEM PETITII NU LA EI DOAR CI SI LA MINISTER SI LA ORGANISMELE DE IMPLEMENTARE A BANILOR EUROPENI SI DE CE NU SI IN AFARA TARII. SINCER MA INTREB DACA CEI REUSITI ISI DAU SEAMA IN CE NECAZ AU PUTUT INTRA??? SA NU SE CULCE PE LAURI CEI CARE CONDUC ACEST PROIECT CA VOR AVEA LINISTE, PENTRU CA S-A INTAMPLAT SI LA CASE MAI MARI SA FIE CONTROLATE PROIECTELE SI VERIDICITATEA DATELOR SI A INDICILOR DE REALIZARE. PETITII – TERMENUL CHEIE AL PROIECTULUI ICCV – ACADEMIA ROMANA = O RUSINE. PACAT DE CLADIRE SI DE PRAFUL ASTERNUT IN BIROURI UNDE INTRA CINEVA O DATA LA SAPTAMANA. ACEASTA ESTE CERCETAREA CELOR DIN CONDUCEREA ACESTOR INSTITUTE. RASPUNS LA ICCV = CALITATEA VIETII IN ROMANIA PUTE ALATURI DE DV DOMNILOR SI DOAMNA PRESEDINTA. HOR(N)OR PREZIDIU. NICI SA MINTA NU STIU SI CAND SUNT PRINSI RAD CA SI COPIII CU CACA IN CHILOTEI. POATE AVEA SI DOAMNA PRESEDINTA CARE SINCER CRED CA FACEA REBUS IN TIMP CE FIECARE ISI SPUNEA ANI DIN VIATA. ASTA REPREZINTA PROIECTUL DE CERCETARE. O PREOCUPARE ASUPRA UNEI TEME, CHESTIUNI, O PASIUNE, O JERTFA. DACA NE LASAM CALCATI IN PICIOARE SI NU FACEM NIMIC IN VECI NU SE VA MANTUI STIINTIFIC TARA ACEASTA. ASTEPT STIMATI COLEGI UN RASPUNS SI SA NE PUNEM DE ACORD PENTRU LUAREA UNOR MASURI URGENTE.

  6. Mie mi-au spus ca sunt neeligibil. Nu am facut contestatie dar am cerut sa mi se dea motivul neeligibilitatii stiind ca dosarul este complet. Am solicitat acest lucru si la telefon si pe mail dar raspunsul intarzie.
    Nu am facut contestatie pentru ca inca mai cred in bun simt si am considerat concursul corect (nu sunt naiv dar imi place sa gandesc asa).
    Totusi as vrea sa ma alatur acestui protest, chiar nu merita ca lucrurile sa ramana asa.

    • SA STII CA BUNUL SIMT STA CA UN BATRAN CERSETOR LA USA ACADEMIEI ROMANE DIN BUCURESTI. INAUNTRU CATEVA DOAMNE: MINCIUNA, FRAUDA, PILA, NESIMTIREA, PROSTIA STAU LA TACLALE ZILNIC FACAND ”CERCETAREA” BATRANULUI CERSETOR DE AFARA. STA SARACUL DIN 1990 IN FRIG, ARSITA SI VANT. STA SI CERE SA FIE PRIMIT IN SOMPTUOSUL MAUSOLEU AL MORTII CERCETARII STIINTIFICE ADEVARATE ROMANESTI. CREDETI CA VA INTRA? POATE DACA VOI CREDETI IN REINCARNARE. EU NU CRED.

  7. Un articol foarte bun. La fel s-a intamplat si la Iasi, filiala Academiei la concursul POSDRU pentru socio-umane: doar pilele si pretinii au intrat si s-au facut niste mizerii strigatoare la cer

  8. Mihai Olaru says:

    s-a facut vreo petitie? sunt gata sa contribui la redactarea ei si/sau sa semnez.
    Ideea cu anularea rezultatelor acestei evaluari mi se pare f buna. Eu nu am aplicat, dar am de gand sa aplic in viitor, si vreau sa am sanse.

  9. Totul se va intampla la fel cata vreme „domnii academicieni” cred cu tarie ca, asa cum au afirmat in cadrul asa numitului interviu, educatia europeana ar trebui sa se ridice la nivelul standardelor romanesti.

    • Elena Dragomir says:

      As spunea si Ceausescu! Si despre invatamant, si despre turism, si despre altele…

  10. unitisalvaticercetarea – cine cu cine se uneste? cum s-ar putea broda aceasta „unire”?

  11. De curiozitate,
    comisiile reale au fost aceleasi cu cele afisate?
    Academia pare incapabila sa organizeze un concurs normal. Ar fi frumos sa se desfiinteze aceasta institutie penibila, sa se faca o retea de citeva institute ok si sa se pastreze BAR, ca aia e simpatica.
    Nu am participat la concurs dar am auzit zvonuri cu pile, amante, prieteni de amante. Cica un profesor, sefulet pe la un alt institut sau centru al academiei si prieten cu sefii de la iccv si is ar fi venit, desi nu era pe listele oficiale ale comisiei, sa isi incurajeze amanta – candidata.
    Intr-un fel e haios. Academia Romana.

    • Elena Dragomir says:

      In primul rand ca nu a fost afisata componenta comisiei decat pe 23 mai si doar pentru cateva ore. In al doilea rand, au fost in sala si au pus intrebari candidatilor si persoane care nu faceau parte din comisie. Erau in sala mai multe persoane straine de comisie.

      • dilie babescu says:

        nu cumva au si notat persoanele care nu erau in comisie? asa se explica notele amantelor…
        si mai e ceva. stiam ca intr/un proiect posdru nu au voie sa fie sot si sotie. Deci ce cautau acolo si dl si dna Zamfir?

    • dilie babescu says:

      Inteleg ca toti analfabetii au luat bursa. Wrong si gresit. Eu cunosc cel putin o analfabeta care a picat. E drept, spera ca intra la contestatie. Asa a intrat si la doctorat, din cate stiu.

      • Elena Dragomir says:

        Daca intra, dati-ne, va rog, de veste!

      • Sa speram ca de data asta i se infunda. Adica, nu, sper ca de data asta primeste ce merita ca tot moare cu competenta de gat. Deh, fiecare vrea ce n-are. Inclusiv bani ca sa-i cheltuie aiurea batandu-si joc de numele unor sociologi pe care spune ca i-a citit, desi… greu de crezut, mai ales ca are lacune in exprimare. Dar, asa e cand „trec pe la dvs. mai tarziu?”

    • DRAGI COLEGI,

      AM FOST CHEMATI INAUNTRU CA VITELE. NICI NAZISTII NU SE COMPORTAU ASA. MACAR ERAU BINE ORGANIZATI, STIAU PE CINE EXECUTA SI CINE MAI TRAIESTE. LA BUCURESTI UNII AU MURIT PRIN NEELIGIBILITATE, AU INVIAT FIIND DECLARATI TOTUSI ELIGIBILI SI IAR AU MURIT FIIND GAZATI CU NESIMTIREA UNUI INTERVIU TICLUIT SI ARANJAT.

      DE CE COMISIA NU S-A PREZENTAT ?? DE CE NU NE-AM INTREBAT DE ATUNCI CUM E POSIBIL SA STAI 5 MIN IN SALA DIN PRIMA ZI?? EU STIU CA LA UN EXAMEN SE COMUNICA MODUL DE DESFASURARE SI COMISIA VINE TOATA LA ORA STABILITA. NU UNII STAU IN SALA, ALTII VIN ULTERIOR. CE CAUTAU SA MAI UMBLE CU DOSARELE NOASTRE, DACA ACESTEA ERAU DEJA VAZUTE?? CE CONTA MAI MULT??? HARTIA CU LOCUL ANGAJARII SAU PROIECTUL CE URMA A FI NOTAT?? RASPUNS : LOCUL ANGAJARII, ACESTA A FOST ”PROIECTUL” EVALUAT.

  12. As aduga faptul ca tot la Academie s-au inregistrat neregularitati si lipsa de transparenta si in ceea ce priveste programul POSDRU „Cultura română şi modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate”. De exemplu, concursul si disponibilitatea acestor fonduri nu s-au anuntat decat cu o saptamana inaintea termenului de trimitere a scrisoarei de intentie. Pe deasupra, s-a incercat folosirea scrisorii de intentie ca o modalitate de a descalifica candidati. Au urmat proteste/petitii drept care Academia a fost nevoita sa accepte mai multe aplicatii. Vazand care este situatia,nu m-am mai ostenit sa-mi trimit dosarul,nici la acest program nici la cela dministrat prin ICCV

    • Despre folosirea scrisorii de intentie pentru descalificarea candidatilor depun marturie ca este un adevar: am facut …`imprudenta` de a declara in acest document ca am urmat doctoratul intr-un program POSDRU. Mi-a raspuns managerul de proiect (dr. dr. H.C.) cu Raspunsul 01XX:
      „Ne pare rau, nu sunteti eligibila. Ati beneficiat deja de o bursa POSDRU.„
      Crezand ca Regulamentul lor de admitere este `pe bune` (art. 9: La concursul de selecţie pentru acordarea burselor postdoctorale se pot înscrie candidaţii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii de eligibilitate: -… – nu au beneficiat anterior de sprijin financiar prin alte proiecte de burse postdoctorale finanţate în cadrul POSDRU, DMI 1.5), am raspuns multumind frumos pentru raspunsul prompt (venit in cca 10 minute de la depunerea scrisorii de intentie) si, presupunand ca au citit in viteza si ca au crezut ca as mai fi avut vreo bursa postdoc POSDRU, am subliniat ca am doar un doctorat POSDRU, nu si un alt postdoc POSDRU.
      Raspunsul urmator (la 5 minute): „ Aceasta e procedura. Nu sunteti eligibila.„ – a fost edificator. Practic m-am lamurit ca singurul criteriu pe care trebuie sa-l urmaresc este cel al aerului de curatenie pe care-l inspira un proiect de burse POSDRU. Din fericire, eu una l-am gasit, insa empatizez profund cu cei (foarte numerosi!) care au trecut prin situatii similare la concursurile Academiei Romane.

  13. ca la ţară

  14. In cazul burselor doctorale a fost si mai rau… Acestea sunt conditiile: Evaluarea candidaţilor s-a realizat în acord cu prevederile din Ghidul solicitantului pentru proiectul ID 141086 şi criteriile postate pe site
    referitoare la concursul de acordare a burselor.
    În nota finală au fost incluse:
    -­‐ Activitatea științifică în cadrul doctoratului în acord cu stadiul realizării temei – în proporție de 30%
    -­‐ Relevanța temei tezei de doctorat pentru profilul proiectului doctoral – în proporție de 55%
    -­‐ Aprecierea conducătorului științific al tezei de doctorat – în proporție de 15%.

    Nu a avut loc nici un interviu si ne-am trezit ca nu facem parte din lista celor care au fost admisi datorita, dupa cum observat din conditii, scrisorii de recomandare.

    Ceea ce este si mai strigator la cer, este faptul ca am mers sa depun contestestatie si din intamplare era un membru al comisiei de examinare (care avea cel putin 80 de ani, deci calitatea vietii exista) in biroul secretarelor si am avut curajul sa il intreb de ce pe site e afisat numarul de 199 de concurenti, iar pe lista celor examinati sunt 203… iar raspunsul a venit scurt si la obiect: „doi dintre ei au venit mai tarziu!” si apoi a plecat fara sa imi explice ce s-a intamplat cu restul de 2…

    Sunt absolut sigur ca printre cei admisi sunt si persoane care chiar au meritat aceasta bursa,dar am facut un exercitiu cu ajutorul facebook-ului si am luat 20 de nume la intamplare din tabelul celor admisi si dintre ei majoritatea aveau legatura cu institutiile care coordoneaza proiectul.

    Eu ma alatur demersului initiat de tine si mai sunt persoane care ai participat si sigur se vor alatura…

  15. din nefericire… dintr’o foarte mare nefericire…
    trebuie spus ca primul punct este nerealist. Si anume este imposibil ca „Asemenea concursuri să fie organizate corect, lăsând pe cel mai bun să câştige.”

    De ce este imposibil ? Pentru ca pur si simplu mediul nostru academic (chiar si daca nu ar avea cumnati si nepoti…) nu este capabil sa aleaga pe cel mai bun, ei neavand criteriile academice necesare.

    Mai precis… daca ar respinge pe cutare si ar trebui sa raspunda unei contestatii pur si simplu nu ar avea ce raspunde. Ah, ar gasi nod in papura… chitibusarii birocratice… dar nu un argument convingator.

    Asta pentru ca ei insisi au ajuns tot pe pile ne relatii acolo in primul rand. Apoi cultura noastra academica a ocolit cu indarjire orice contact cu lumea „libera”, cu lumea in care principiile stau la baza evaluarii. Isi mai adopta ei cate unul sau altul din „afara” asa de poza iar respectivul/respectiva se bucura de oarecare prrivilegii si ajutor local (resurse arhivistice). Nu se implica cu alte cuvinte… sau nu isi implica expertiza in evaluarile locale, decat poate marginal.

    Vorba veche din batrani: prostul care stie ca e prost e mai putin prost. Ei bine, prostii nosti sunt fuduli.

    Imi pare rau ca a trebuit sa luati contact asa brutal cu realitatile mioritice. De la distanta omul tinde sa idealizeze situatia din motive sentimentale.

    PS. Nu vor citi niciodata proiectele pentru ca ei stiu ca acestea nu au ce sa le spuna. Nu au organul necesar dezvoltat pentru intelegerea lor. Si nici candidatii acceptati nu vor citi niciodata bibliografia (in cazul in care exista asa ceva) pentru ca ei stiu ca nu este relevanta. Totul este de forma. Burse, pozitii universitare, totul… Si oricum vor numara tot cu unul o carte scoasa la Oxford University Press si una la Gigi Impex srl. Articolele la fel.. fara indoiala ca va sunt familiare articolele „lor”…

  16. Florenta Simion says:

    Foarte amar ceea ce spuneţi. Nu am participat la acest concurs de busre postdoctorale, deşi mi-am dorit, deoarece în perioada aceasta încă mă aflu în străinătate, ca lector de limba română la Universitatea din Tel Aviv. Am vrut să mă înscriu însă, sperând că poate voi reuşi să susţin interviul prin intermediul internetului (pe skype, eventual). Soţul meu a sunat să ceară informaţii privitoare la această posibilitate, doamna Rotaru, probabil, i-a spus că trebuie să scriu eu e-mail ca să mă interesez. Am făcut acest lucru şi surpriză: nici până astăzi nu am primit un răspuns de da sau ba. Am renunţat, în condiţiile respective, să-mi mai încarc timpul cu întocmirea unui dosar care, mi s-a părut evident, nu putea fi evaluat corect, din moment ce ICCV nu a avut nici măcar minima decenţă de a răspunde la un e-mail trimis în timp util, în care se cereau informaţii despre respectivul concurs. Sunt sigură că sunt mulţi candidaţi mult mai buni decât mine, dar, aşa cum spunea şi autoarea articolului, aş prefera să aflu acest lucru printr-un concurs corect, nu prin descurajare încă dinainte de a depune dosarul.

    • Elena Dragomir says:

      Eu stiu o persoana care a sustinut interviul pe skype. Nu a avut insa succes. Cred ca au fost mai multe astfel de cazuri. Ce pot sa spun… Nu ma mai mira nimic.

      • Florenta Simion says:

        Mulţumesc de informaţie, bine măcar că pot invoca un precedent pentru următoarele concursuri. Ceea ce m-a deranjat pe mine a fost că nu am primit nici măcar un răspuns, indiferent care, la e-mail. Şi cum, de multe ori, lipsa politeţii ascunde lipsuri şi mai mari, am renunţat la întocmirea dosarului.

        • DEPINDE CE SE FACE PE SKYPE …. MA GANDEAM LA RELATIA PROFESOR – STUDENTA/AMANTA. MA ROG, NE CUGETAM SI IN DIRECTII TENEBROASE

    • SINCER RAMAI ACOLO. E MAI BINE. MACAR NU MAI DAI BANI PE DRUM, XEROXURI SI PE DOSARUL DE CARTON. MAI BINE DEPUNEM DOSARELE IN STRADA, POATE TRECE CINEVA CU BANI INTERESAT SA FINANTEZE UN PROIECT DE-AL NOSTRU. AM AVEA MAI MULTE SANSE. PETITII DRAGI COLEGI. PESTE TOT.

  17. Felicitari Elena pentru puterea ta de a purta aceasta batalie. Desi nu ma priveste in mod direct, eu nefiind implicata in acest concurs, salut demersul tau si fac un apel pentru cei care activeaza in acest secor sa stranga randurile in aceasta lupta in speranta unui viitor putin mai bun. Din pacate Romania nu mai este o tara demna de profesionistii sai.

    • ROMANIA ESTE O PATRIE, TARA E UN CUVANT CARE SEMANTIC PRESUPUNE NISTE LEGATURI STRANSE INTRE CEI CE O LOCUIESC.

  18. Adela Dinu Dinu Adela says:

    Aveti perfecta dreptate,din nefericire.Ma numar printre cei declarati ineligibili pentru ca am mai beneficiat de o bursa doctorala POSDRU.Eu candidam pentru o bursa postdoctorala,iar in conditiile afisate pe site, la Academie, se preciza ca pot fi eligibila daca nu am beneficiat de o alta bursa postdoctorala…Nu poate fi vorba de meritocratie la noi!

    • foarte grav. buna parte a celor admisi au mai fost finantati de posdru la burse doctorale. de exemplu, cam toti cei admisi din interiorul institutului pe locurile institutului de sociologie au fost bursieri doctorali posdru.
      sa te interzica pe tine pe aceeasi speta e deja frauda. e comisa cu buna stiinta.

  19. Clar e aranjat concursul.
    La ce argumente ati prezentat era SIGUR pentru cunostinte!

    • (B)RAGADIRU
      (C)ACADEMIA ROMANA

      ETC ……………..

      • never give up says:

        Dragii nostri viitori Academicieni,

        am avut nevoie de ceva timp inainte de a scrie…sa ma adun pentru a intelege de ce…?!
        impartasind elanul viitoarei noastre comunitati…pot spune cu suflet impacat ca am incercat pana in ultimul moment acest loz ce nu a vrut sa fie deschis pt aceasta runda. detaliile…sunt extrem de picante insa nu constructive.

        fiecare avem locul nostru.
        tot ce trebuie sa facem este sa nu renuntam. indiferent de locul unde ne stabilim.

        in aceasta toamna vor fi lansate muuulte proiecte. va rog nu renuntati! oriunde va veti afla!
        putem aplica cunostiintele noastre…si sa aducem o nota transformationala cercetarii romanesti. si stiu cat de dulce este succesul pe alte meleaguri nicicand nu este ca acel sentiment cand stii…ca tu de acolo…ai putut sa dai ceva inapoi…acestui pamant sfant si iubit de noi.

        doar si numai doar uniti, salvam!
        never, never, never give up!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *