Stia sa rada, stia sa fie trist: Frumusetea lui Andrei Bodiu

Stingerea din viata la doar 48 de ani a lui Andrei Bodiu, poet, prozator, eseist, profesor la Universitatea din Brasov, indoliaza comunitatea celor cred in Bine, Adevar si Frumos. A fost, neindoios, un mare scriitor, un spirit nobil, un fauritor de nestemate si un cautator a ceea ce Boris Pasternak numea “esenta drumului ascuns”. L-am cunoscut la Brasov, era in 1991, faceam filmul “Condamnati la fericire”. Am luat pranzul impreuna cu el, cu Vasile Gogea, cu Leonard Oprea, cu Caius Dobrescu si cu A. I. Brumaru. Avea un imens umor, privirea-i insa sugera mistuitoare melancolii, tristeti albastre.

Ne-am revazut in 2006, am mers acolo sa comentez prelegerea lui Teodor Baconsky in cadrul conferintelor Microsft. Iarasi, o seara de poveste, cu momente de ras, dar si cu interogatii legate de implicatiile dosariadei. din vara acelui an crucial pentru Romania post-comunista. Erau acolo Adriana Babeti, Paula Apreutesei, Silviu Hotaran, Mircea Mihaies, Caius Dobrescu, Marius Lazurca.

Ne-am intalnit de multe ori, am participat la diverse evenimente intelectuale. Am lansat, in martie 2004, la Facultatea unde era decan, volumul “Scopul si mijloacele”. Au vorbit Andrei si Caius. Seara am mers la Poiana cu el, cu Caius, cu sotia mea Mary si cu fiul nostru Adam. Am o fotografie minunata din acea seara de neuitat. M-au invitat, Andrei si Caius, sa fac parte din consiliul editorial al revistei “Interval”. Intr-o lume a atator suspiciuni, Andrei avea o seninatate irezistibila. Dar si o bunatate angajanta, dogoritoare.

I-am respectat optiunile, le-a respectat pe ale mele. Uneori nu le-am inteles pe ale sale, alteori, sunt convins, el nu le-a inteles pe ale mele. Dar a existat mereu un respect, ori chiar o dragoste spirituala, care a garantat inalterabila continuitate a prieteniei noastre. Sa se odihneasca in pace…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *