Începem să ne revoltăm pe concepte. E primul pas înspre a ne revolta pe oameni şi pe ordinea de până acum. Pe aglomeraţia din ce în ce mai mare de lucruri şi vorbe. Suntem din ce în ce mai obosiţi să gestionăm o abundenţă goală, pentru care facem din ce în ce mai multe ore suplimentare. Mai multe decît poate să cuprindă o zi.
Sunt multe iniţiative în sensul ăsta, cine le ştie pe toate?
Când sexul e mai puţin important decât sensul
Mai întâi, am auzit de dărâmarea piramidei lui Maslow care ne așează nevoile de la toaletă, mâncare și sex la autorealizare și nemurirea sufletului. Şi atunci cum se explică idealismul? Cum – iubirea pentru idei şi suflet cînd numeri monedele din portofel şi nu ai unde dormi? Cum – periplul lui Greg Mortenson să strângă fonduri ca să construiască şcoli şi poduri într-un sat pierdut prin Nepal, când el dormea pe o saltea găzduită cu milă pe un hol cu camere de închiriat? Unde s-ar găsi Van Gogh în piramidă, şi toţi pictorii care mureau de foame prin mansarde dar au devenit apoi faimoşi?
Maslow a lăsat pe dinafară dimensiunea spirituală a omului; oamenii sunt în permanentă căutare a sensului în viaţa lor, sens care transcende orice pornire legată de corp.
Iată o variantă revizuită a piramidei, încă perfectibilă, cred, căci starea de părinte nu este pasul suprem de altruism decât pentru o parte din oameni, fără ca asta să-i ostracizeze pe cei care aleg să nu devină părinţi.
115 idei generate în 15 minute faţă de 100 de idei într-o oră
Hai să mai dăm cu picioarele în sus o vacă sacră.
Brainstorming. O metodă care se pare că a obosit şi nu-şi mai găseşte atât de mult sensul într-o lume deja agitată, în care vorba este moneda de schimb. Vorbim prea mult. Blă-blă-im cu intenţia să producem sens. Uneori reuşim.
Brainswarming – metoda chemată să înlocuiască furtuna de creiere şi care se bazează pe modul eficient şi silenţios în care comunică furnicile.
Tony McCaffrey, şeful tehnologiei de la Innovation Accelerator s-a revoltat. El a arătat că, de la naşterea conceptului de brainstorming în 1953, nu a existat nici un studiu serios care să demonstreze eficienţa acestuia şi că, dimpotrivă, el poate fi extrem de ineficient şi cronofag. De asemenea, poate fi un instrument total nepotrivit pentru persoane introvertite şi rezervate, şi un mare inhibitor al creativităţii (‘În următoarele 10 minute trebuie să fiţi creativi şi dezinhibaţi, să vorbiţi mult şi să aveţi idei. Poftiţi, vă rog, cronometrul e pornit!’)
„De ce trebuie să vorbim, de fapt?”, se întreabă McCaffrey. Brainswarming este un model deja validat, care se bazează pe modul în care comunică furnicile atunci cînd au de rezolvat o problemă. Când sunt în căutarea mâncării, furnicile lasă urme de feromoni pe care alte furnici le pot urma – un mod clar de a semnaliza întregii colonii unde sunt resursele fără a pierde timpul şi fără să creeze confuzii.
Ca să începi brainswarmingul, scrie problema de rezolvat şi roagă toţi membrii echipei să scrie, în linişte, toate ideile pentru rezolvarea acesteia, având în minte, ca reper, resursele de care dispune organizaţia pentru rezolvarea problemei. Pe măsură ce soluţiile apar, noi resurse vin să se adauge listei. Iată-l pe McCaffrey’s explicând liniile fine ale ideii de brainswarming : http://www.inc.com/will-yakowicz/hate-brainstorming-start-solving-problems-like-ants.html?cid=sf01002.
Curăţenia ca artă pasageră şi militantă
Mai departe. De douăzeci de ani şi mai bine, companiile care vând spray-uri colorate pentru defularea filosofiilor mai preţioase sau mai ieftine pe pereţii oraşelor din lumea întreagă au dus-o tare bine. De-acum încolo însă, mai puţin bine, de când a apărut conceptul de reverse graffiti.
Reverse graffiti e un fenomen relativ nou care îi aparține lui Paul ‘Moose’ Curtis. Cu toţii vedem, aproape zilnic, simpaticele „spală-mă” pe maşinile patriei. Lucrurile însă nu s-au oprit aici. Reverse graffiti, cunoscut şi sub numele de green graffiti (graffiti verde), este o metodă de a crea imagini (semi)permanente pe ziduri, pereţi sau alte suprafeţe prin curăţarea anumitor porţiuni. Din cauză că este o artă temporară, este şi foarte bio, un alt trend care, cel puţin declarativ, se răspândeşte ca o molimă pozitivă. Asistăm la advertisingul viitorului? Microsoft, BBC și-au făcut deja reclamă în felul ăsta. Ce urmează?
Urmează că ne-am cam săturat de idei fixe, de rețete și de excese. De vorbărie fără nimic. De sclipici și bling-bling. De formă fără fond (abia acum începem să-l înțelegem pe Maiorescu, poate). De a adăuga mereu ceva: un strat de vopsea pe-un zid, o vorbă în plus, o culoare pe hartă, un etaj la piramidă.
Petit Prince ne spune, de ceva timp, că perfecțiunea nu înseamnă atunci când nu mai ai nimic de adăugat, ci atunci când nu mai ai nimic de eliminat. Îngrămădim mereu chestii una peste cealaltă si ne obosim singuri cu gestiunea abundenței goale. Nu zice nimeni c-o să ajungem la perfecțiune, mai ales că habar n-avem s-o definim. Câte o revoltă față de modele vechi și vorbe multe însă nu strică niciodată.
