You guys are great – but be prepared, because they are going to hate it in Hollywood…because it’s about them (1)
Cu exceptia catorva membri ai Academiei care au tinut sa isi exprime dezaprobarea fata de The Wolf of Wall Street (detalii pe Hollywood Reporter) si a catorva critici, cea de-a cincea colaborare dintre Martin Scorsese si Leonardo DiCaprio a reusit sa treaca magna cum laudae de analiza criticilor si a industriei, si sa obtina inclusiv cinci nominalizari la Premiile Oscar. Dar cea mai mare reusita a filmului ramane dezbaterea etica si artistica pe care a reusit sa o trezeasca, acel sentiment de love-hate datorat si cauzat de stilul „galagios”, vulgar, cu un pachet all inclusive de nuditate, sex aproape explicit si abuz de droguri constant.
Scenariul scris de Terence Winter este bazat pe bestsellerul autobiografic al lui Jordan Belfort, o poveste de tip rise & fall despre un broker care si-a cladit un imperiu prin tehnici financiare mai putin ortodoxe. Belfort, acum speaker motivational, se mandrea cu abilitatea de a vinde aproape orice; inclusiv sufletul, asa cum demonstreaza povestioarele din Wolf of Wall Street. Cartea este scrisa cu o sinceritate dezarmanta, Belfort povestind cu acelasi umor si aceeasi franchete atat momentele glorioase de escrocherie, cat si intamplarile penibile din paturile prostituatelor sau pierderea controlului sub influenta diverselor droguri. Din acest punct de vedere, filmul lui Scorsese este fidel sursei de inspiratie: Terence Winter marturisea intr-un interviu pentru The Hollywood Reporter ca a dorit sa pastreze acelasi stil din Casino si Goodfellas, iar Scorsese pare a fi fost determinat sa aduca la viata fiecare cuvant din cele scrise de Belfort.
De aceea, filmul dureaza trei ore, o investitie destul de majora pentru un spectator care primeste in schimbul acesteia o experienta cinematografica pe care nu o va uita in curand: o lectie morala sustinuta printr-un entertainment senzational (un cuvant din pacate uzat in limba romana din motive gresite, insa potrivit pentru spectacolul pus in scena de Scorsese). DiCaprio sau mai bine zis un altfel de DiCaprio, care se implica trup si suflet in acest rol, il interpreteaza pe Belfort pe parcursul evolutiei financiare si a involutiei spirituale. Money doesn’t buy you a better life. It makes you a better person, marturiseste voice-over-ul, in timp ce imaginile demonstreaza efectul opus.
Tanarul ingenuu care paseste pentru prima oara pe Wall Street la 22 ani este trainuit de Mark Hanna. Matthew McConaughey, printr-o interpretare invigoranta, ii explica lui Belfort regulile jocului: perpetuarea visului financiar in mintea clientului pentru a i-o trage constant si a muta banii din buzunarul lui in al brokerului si lista de ingrediente must-have pentru a face fata presiunii: cocaina, sesiuni repetate de masturbare, alcool si prostituate. Din pacate pentru Belfort, tocmai cand prinde gustul meseriei, Black Monday il lasa somer. Insa din cenusa saraciei clasei mijlocii se naste pasarea lacoma dornica sa cucereasca lumea. Belfort infiinteaza Stratton Oakmont, o firma al carei scop este de a separa oamenii – mai intai din middle class, apoi si din upper class – de resursele lor financiare. Filmul nu intra in detalii financiare, ci doar in cele de maniera – cu focus in special pe speechi-uri – si trece imediat la felul in care banii cumpara o viata mai buna: o sotie mai frumoasa, un yacht, o casa intr-o zona rezidentiala din Long Island, o gramada de droguri si experiente incredibile.
Povestea este spusa doar din perspectiva lui Belfort, fara a arata victimele planurilor sale capitalisto-diabolice. Pana la urma, este o tehnica eficienta, pentru ca nici adevaratul „lup” nu si-a vazut sau nu s-a gandit vreodata la ele ca persoane reale, ci mai mult ca la niste cifre care se tot adunau. Aceasta perceptie a lui este transmisa prin cateva discursuri motivationale in boiler room (nume acordat biroului din Stratton Oakmont si primului film inspirat din cartea lui Belfort): energizante, aproape electrizante. In timpul acestor discursuri, DiCaprio se transforma: devine vocea, avocatul lacomiei care trezeste, convinge latura dornica de exces existenta in angajatii lui. Cu ferocitatea insuflata de liderul lor prin deviza dial or die, strattonit-ii il ajuta sa atinga castiguri record de 49 de milioane de dolari intr-un an – cifra de care Belfort este totusi nemultumit, pentru ca, daca ar mai fi strans inca trei, ar fi atins suma rotunda de un milion pe saptamana.
Trucurile ilegale iau sfarsit odata cu ancheta FBI sustinuta de agentul interpretat de Kyle Chandler si cei doi ani pe care Belfort ii petrece in inchisoare. Desi the bad guy isi primestea pedeapsa la final – ca in orice poveste cu talc – Scorsese este acuzat de faptul ca este mai atent la felul in care prezinta personajele si maniera maniacala in care isi desfasoara existenta decat mania in sine, ca de fapt celebrand excesul demn de condamnat, ar sugera ca lacomia e buna si ca are puterea de a-si face reprezentantii invicibili. Ceea ce unii pierd din vedere in aceasta dezbatere este in primul rand ideea ca totul se rezuma la alegere personala. Intr-una dintre putinele scene care arata oameni „normali”, cea din metroul new yorkez in care agentul FBI priveste chipurile terne ale celorlalti, in care imaginea isi pierde stralucirea cu care spectatorul se obisnuieste, in acel moment, devine inspaimantator de inteles de ce Belfort face alegerile pe care le face. Dar a descoperi toate nuantele unui personaj negativ nu inseamna a-l lua imediat ca exemplu. Iar pentru cei care se indoiesc de intentiile morale ale lui Scorsese, finalul, cu un cameo al adevaratului Jordan Belfort inclus, stabileste clar cum stau lucrurile cu lupul si naravul.
Alegerile artistice ale lui Martin Scorsese, interpretarile lui DiCaprio, Jonah Hill (de o nebunie fascinanta), Jean Dujardin, Jon Favreau sunt cheia pentru a oferi accesul privilegiat intr-o lume care este clar restrictionata multora. Dar asta nu inseamna ca Wolf of Wall Street nu arata felul in care, pe masura ce personajele trec la nivele superioare de succes, isi lasa in urma o parte din umanitate, respect de sine etc. In loc de concluzie: este vorba de alegeri asumate, cu consecinte pe masura. Asa cum si Wolf of Wall Street este o chestiune de gust, love it or hate it.
1)Citat atribuit lui Scorsese la premiera filmului in NY conform NY Post:
http://nypost.com/2013/12/17/wolf-of-wall-street-a-dubious-investment-of-your-time/
