Din nou despre Mircea Toma. Asterix, aux armes!

g09b

M-a bucurat, ca pe toată lumea, bănuiesc, să aflu din răspunsul dat de Mircea Toma lui Vladimir Tismăneanu că „linșajul este incalificabil” și că „ActiveWatch îl va taxa corespunzător (așa cum a făcut-o și până acum, ceea ce n-au înțeles cei care au sărit ca arși), dar nu într-o formă pe care o rezervăm pentru situații mai grave”. N-am înțeles, desigur, ce „situație mai gravă” decât linșajul ar putea exista pentru Mircea Toma – poate, eventual, un snuff news cu răpirea unui jurnalist și executarea lui fizică în direct. După cum n-am înțeles de ce e nevoie ca „taxarea corespunzătoare” acestei forme nu excesiv de grave de derapaj să se facă într-un viitor neprecizat. Pentru a da linșorilor șansa să se căiască, poate? Lăudabil scop, atunci. Și pragmatic, firește.

Dar acestea sunt fleacuri. Simple nedumeriri, față de uluirea pe care mi-a provocat-o pasajul în care Mircea Toma spune că linșajul acesta la adresa Andreei Pora nu merită taxat fiindcă… „execuțiile sunt o practică de rutină la Antena 3”! Așadar, din punctul de vedere al lui Mircea Toma, un recidivist nu e sancționabil tocmai fiindcă e recidivist. A, dacă ar fi vorba despre un tip care comite infracțiunea o singură dată, atunci sigur că trebuie reacționat; însă un linșor în serie nu trebuie deranjat, fiindcă, ce să-i faci, năravul din fire n-are lecuire. Parc-aș citi paginile de justificare a crimei din Crimă și pedeapsă, zău. Însă nu proză dostoievskiană aștept de la un arbitru al presei…

Apoi, mai spune Mircea Toma că „principalul pericol la care linșajul Antenei 3 expune libertatea de exprimare este să o intimideze pe Andreea Pora în așa măsură încât să o reducă la tăcere”. E, într-adevăr, un pericol acesta; dar nu cel principal. Cele mai grave consecințe ale acestor linșaje în serie sunt: 1) decredibilizarea totală a presei în ochii publicului; 2) toxicitatea devastatoare a mediilor jurnalistice. Tocmai de asta e importantă reacția Active Watch, de asta a așteptat-o atâta lume & a reacționat dezamăgită când ea a lipsit: fiindcă situația nu o afectează doar pe Andreea Pora. Ea poate foarte bine, într-adevăr, să-și apere imaginea în justiție. Dar presa, în ansamblul ei, are nevoie de un arbitru care să asigure respectarea regulilor jocului. Pentru toți cei dezamăgiți, Active Watch a fost acel arbitru credibil; mă tem că s-ar putea să nu mai fie, dacă nu va reacționa, chiar întârziat, pe măsura așteptărilor & încrederii.

Repet – amploarea votului de blam dat ActiveWatch e corelativul obiectiv al încrederii pe care instituția aceasta și-a câștigat-o în timp. O dezamăgire substanțială vine după ce ai avut încredere pe măsură de substanțială în cineva. N-a uitat nimeni, cred, cât de OK au fost Mircea Toma & ActiveWatch în situații anterioare; de asta mi se pare nedrept Cătălin Tolontan când, într-o frază dintr-un articol excelent despre tragedia din Apuseni, spune așa: „S-a ajuns la scene inchizitoriale, în care o organizație precum ActiveWatch este condamnată pentru că are o altă opinie decît semnatarii, mulți dintre ei absolut onorabili, ai unei liste. Să le spui lui Mircea Toma și colegilor săi că practică evazionismul, cînd blana lor e plină de cicatricele luptelor pentru libertatea presei, e ca și cum te-ai duce la Asterix și Obelix să le reproșezi că sînt cam fricoși.” Trec peste amănuntul că semnatarii nu condamnă o opinie, ci lipsa unei reacții. Ce mi se pare neverosimil e că, pentru Cătălin Tolontan, a cere lui Mircea Toma & ActiveWatch o reacție la un linșaj (pe care Mircea Toma îl și recunoaște, en toutes lettres, drept „evident”) înseamnă a-i arde pe rug – cei cinci sute de semnatari fiind inchizitorii. Passons. Cât despre a doua metaforă a lui Cătălin Tolontan, ceea ce îi reproșez lui Asterix sunt exercițiile de neutralitate binevoitoare față de Roma, practicate exact în timp ce romanii îi căsăpesc pe Obelix și pe ceilalți bravi gali. (Nu că A3 ar fi vreo Romă, iar Voiculescu vreun Cezar!) Ba mai mult: Asterixul nostru, atât de admirat până acum, îi privește meditativ pe romani căsăpindu-i prietenii – și murmură doar din când în când: „Ei, ce să-i faci, e doar un exercițiu de rutină”.

Chiar și acum, în al doisprezecelea ceas, prefer să cred că lui Asterix nu i s-a terminat licoarea magică – adică, fiindcă e vorba de un jurnalist, onestitatea. Cred încă în onestitatea lui Mircea Toma – nu l-oi fi prețuit degeaba atâta vreme, îmi spun. (Și n-am fost singur în prețuirea mea – altfel, n-ar fi existat o corală atât de amplă a dezamăgiților.) După cum cred că are o temporară criză de luciditate. Căreia o reacție fermă a ActiveWatch i-ar pune în sfârșit capăt.

Așadar – Asterix, aux armes!

9 Comentarii

  1. Domnilor, ce este extrem de grav este nu persoana, ci modalitatea „jurnalistica”. O crima trebuie condamnata intotdeauna, chiar si atunci cand victima este un contravenient care a depasit viteza legala, un hot de buzunare sau un evazionist fiscal.
    O crima nu este mai putin… crima daca victima este vinovata intr-o masura mai mare sau mai mica de alte fapte.

    Daca uneori crima nu este pedepsita, iar motivatia este legata de trecutul victimei, atunci credibilitatea judecatorului dispare.

  2. Stimate domnule Vancu,

    Sa stiti ca si eu am avut o admiratie deosebita pentru dumneavostra pana foarte curand… Chiar nu inteleg obstinatia dumneavoastra de a-l altoi pe Mircea Toma si ActiveWatch. Nu stiu daca intelegeti mare lucru, din ce se petrece… Cred ca Mircea Toma i-a raspuns foarte la obiect lui V Tismaneanu: http://www.contributors.ro/dezbatere/raspunsul-lui-mircea-toma-catre-vladimir-tismaneanu/ Au urmat apoi povesti cu Petrica si lupul tot in contributors si acum si dumneavoastra aici cu Asterix… Domnul Marcel Panciu a comentat foarte bine inaintea mea. Frumoasa expresie: mercenar prins la inghesuiala intre mercenari. By the way, unde si cu cine era doamna Pora cand oamenii ieseau pes strazi contra proiectului Rosia Montana…. Cam aceasi atitudine a avut-o atunci si antena 3. Asadar erau in aceasi tabara nu? Vi se pare bizar ca Mircea Toma a inteles totul

    • Unde era doamna Pora cand oamenii ieseau pe strazi contra proiectului Rosia Montana ?
      Poate acasa, poate bea o bere. Chiar nu va puteti imagina ca exista oamenii de buna credinta care nu au o problema cu proiectul? Sau care au alta parere decat cea a dvs ?

      Adica puneti egalitate intre un linsaj mediatic si o opinie care nu suntei de acord. Nu ati inteles mare lucru din conflictul acesta.

    • Nu știu ce atitudine are Andreea Pora față de Roșia Montană – și nu înțeleg ce legătura are asta cu discuția. Oare pentru dumneavoastră oricine nu e pro-Roșia Montană merită linșat mediatic?

  3. Ati mentionat drept consecintele cele mai grave ale linsajului mediatic: „1) decredibilizarea totală a presei în ochii publicului; 2) toxicitatea devastatoare a mediilor jurnalistice”. Dupa parerea mea, la aceste consecinte s-a ajuns deja prin atitudinea duplicitara fata de subiectul Rosia Montana (ca sa dau un singur exemplu), atitudine impartasita de victima linsajului, Andreea Pora, si de numerosi alti semnatari ai listei.

    Sint sigur ca lista de sustinere ar fi fost semnificativ mai lunga daca Andreea Pora ar fi fost un jurnalist integru si de buna credinta. Asa, este doar un mercenar prins la inghesuiala de alti mercenari din tabara opusa.

    • După cum răspundeam și domnului Emil – chiar nu văd ce legătură e între cele două subiecte. Faptul că victima linșajului are o anumită opinie față de un alt subiect nu cred că justifică linșajul. Și nici pasivitatea noastră față de el.

      • Marcel Panciu says:

        Legatura este ca semnatarii depling decredibilizarea presei si toxicitatea mediilor jurnalistice de care ei insisi se fac vinovati (stiu, generalizez), prin modul in care au tratat, in trecut sau in prezent, subiectul RM.

        E chestie de prioritati, pina la urma: pentru dvs. faptul ca A. Pora a fost luata la misto de A3 e grav, iar RM e doar un alt subiect. Pentru mine (si altii, precum vad) RM e cel mai grav si mai complex abuz de putere pus la cale in ultimii 10 ani de o corporatie in complicitate cu clasa politica. In fata acestui abuz, unii jurnalisti au luat atitudine, altii au luat bani. Atunci s-a naruit credibilitatea presei romanesti, si atunci au inteles multi ca jurnalistii din Romania, cu putine exceptii, nu servesc interesul public ci interesele private ale finantatorilor. De aici provine aceasta circumspectie pe care dvs. o numiti pasivitate.

        • Aș risca un pariu – dac-ați lua la verificat lista celor cinci sute și ceva de semnatari, cred c-ați regăsi pe ea destui dintre cei care au scris despre Roșia Montană. Ceea ce v-ar face nesustenabilă teza, cred.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *