Despre rebeli cu cauză

Cei de la Rock FM s-au gândit să dăruiască avangardelor cotidiene un sens. Măcar celor culturale. Toată lumea strigă pentru ceva, dar nu luptă chiar pentru acelaşi lucru. Nu e vorba de luptele de stradă, de împunsăturile de la colţ, de pancardele împrumutate din mână în mână, ci despre micile revoluţii culturale, acelea care nu mai pot fi ilustrate drept programe, şi asta nu pentru că nu au o „ideologie” pe puncte, ci pentru că motorul lor a devenit unul personal, autentic, războiul ludic al fiecăruia cu sine însuşi. Astea sunt marile bătălii, cele pe care le arbitrezi cu conştiinţa. Astfel, a luat naştere proiectul Rebel cu Cauză. Proiectul Alinei Moise – „Lectura e o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa”, alături de clipul „Şi cărţile au plete”, a făcut ravagii, în sensul cel mai nobil cu putinţă. Cei care le-au dat dreptate tinerilor adolescenţi, elevi ai Colegiului Naţional Bogdan Petriceicu Hasdeu din Buzău au dat cu subsemnatul în dreptul cauzei lor. Nu ştiu alţii cum sunt, vorba poveştii, dar pot să vă spun de ce merită să vă alăturaţi acestui demers, pornind de la „ale mele”.

Nu poţi spune despre lectură că te întorci la ea de fiecare dată ca la o primă dragoste. Ar fi o infidelitate repetată, mereu schimbând obiectul plăcerii nevinovate. Una care ţi-a intrat în sânge. Un mod de viaţă. Ca scriitor, aş putea să vă spun că asta e mica mea fericire, locul în care pâinea şi vinul lucrează, într-un fel care te face să îţi înmulţeşti talanţii: dăruieşti altora o lume, un univers scris care le rămâne: în buzunar, pe o poliţă uitată, într-o geantă de student oacheşă, într-o mână îmbătrânită, care tremură strâmbându-şi ochelarii de pe nas. Dar ca cititor, emoţia resimţită e de două ori mai mare decât atunci când apuci stiloul: pentru că primesti din ticluirea de condei a Celuilalt locurile în care nu credeai că ai să te afli vreodată, fiinţele de hârtie pe care nu credeai că o să le atingi, cuvintele pe care rareori ţi le închipuiai că le-ai putea vedea aşternute într-o formă perfectă, care să scrie muzică pe sufletul tău. În tot imaginarul ăsta hermeneutic, dai şi primeşti pentru fericirea ta. „Lectura e o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa”. E una dintre cele mai nobile cauze realizată vreodată. N-ai îndrăzni să o gândeşti la prima vedere chiar aşa, dar e un apel către umanitate, mai înainte de a fi un protocol hedonist. Daţi curs lecturii. Daţi curs cauzei. Cu patimă şi încăpăţânare, cu bucurie intelectuală şi sufletească. Lectura lucrează prin oameni.

Cred că se merită să lăsaţi lucrarea lor să îşi ducă harul mai departe. Să încercăm un altfel de hedonism : unul practicat de toţi cei care, indiferent de plăcerile lor cotidiene, luptă pentru aceeaşi fericire : „Lectura e o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa”. Fiţi rebeli cu cauză. Recunoaşteţi că astea sunt cele mai frumoase răzvrătiri: încep cu o copertă pe care o descoperi din scoarţă în scoarţă într-un fotoliu, şi ajung într-un imaginar în care faci ce vrei şi poţi ce eşti. Pentru că prin lectură poţi fi oricum. Chiar şi veşnic fericit.

http://vimeo.com/81540916 (Clipul cauzei, Şi cărţile au plete)

Un comentariu

  1. „să vă spun de ce se merită să vă”

    Reflexiv? Serios?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *