•••Cel mai frumos gest anonim: în seara zilei de 23 decembrie, am văzut două cărţi noi, cu coperte tari şi ilustraţii, lăsate Sub Tâmpa, pe o bancă de pe aleea înzăpezită, sub copacii încărcaţi de chiciură. Probabil ca să nu se creadă că sunt uitate, amândouă aveau acelaşi titlu şi erau aşezate ca la librărie. Până m-am întors din plimbare, dispăruseră. Cadoul fusese primit.
•••Cele mai atrăgătoare cărţi-obiect: Baroque Books & Arts. La aceeaşi editură, cea mai frumoasă: Grădina dintre ape semnată de pictorul Ştefan Câlţia şi de Ana Wagner, în ale cărei culori poţi să te cufunzi. Tot aici, cartea pe care am dat-o cel mai des cadou copiilor: Animalierul universal al profesorului Revillod. Este o carte-jucărie, care se multiplică şi se combină indefinit.
••• Un prieten nou cu care m-a îmbogăţit anul 2013 este fizicianul Richard Feynman. I-l datorez lui Vlad Zografi (dramaturg, eseist, prozator şi fizician), care a impus pe piaţa de carte contemporană cea mai bine cântărită şi atrăgătoare colecţie de ştiinţă.
•••Cel mai plin de viaţă om al cărţii şi cel mai puternic şi entuziast susţinător avizat al ei de-a lungul întregului an: Dan C. Mihăilescu!
•••Cel mai emoţionant discurs legat de carte: Mircea Cărtărescu, în deschiderea Târgului Internaţional de la Göteborg (Bok & Bibliotek).
•••Am deschis-o cel mai des, mi-am început şi încheiat anul cu ea, aşadar cartea mea de căpătâi în 2013: Parabolele lui Iisus de Andrei Pleşu
(apărută cu un an înainte la Editura Humanitas). Merită s-o mai vizitaţi din când în când, ca pe o casă, şi să zăboviţi o vreme în ea.
•••M-a amuzat cel mai mult, de la prima până la ultima pagină, fără a fi facilă: Graeme Simsion, Proiectul Rosie (Editura Polirom). Se adânceşte pe măsură ce avansezi în ea. Tot aici, unul dintre cele mai reuşite personaje literare masculine: lipsitul de emoţii, dar emoţionantul Don Tillman.
•••Cartea cu implicaţiile etice cele mai grave, Dragul meu turnător de Gabriel Liiceanu (Editura Humanitas), despre forţa şi rezistenţa în timp a răului, scrisă cu forţa şi rezistenţa contrare.
•••Cartea academică cea mai puternică, scrisă cel mai agreabil, temeinică şi originală: Amazoanele. O poveste de Adriana Babeţi (Editura Polirom). Ca şi Dandysmul, este, de-acum înainte, de neocolit.
•••Cele mai bune „emisiuni“ care pornesc de la carte: Înapoi la argument, cu Horia-Roman Patapievici, care continuă să fie cel mai inteligent ascultător şi un „întrebător“ cu har. Desfăşurate în librăria de la Cişmigiu, pot fi urmărite şi pe internet. Aşadar H.R.P.
•••Cei doi R.P. care m-au bine-dispus cu cărţile lor, de altfel grave: Răzvan Petrescu Variaţiuni pe o temă Vater-Puccini, interviuri inventive, semificţiuni cu umor negru, şi Radu Paraschivescu, Maimuţa carpatină, schiţe după realitate despre noi toţi, pe care le-am trimis prietenilor români din străinătate.
•••Scriitorul neamţ cel mai român: Jan Koneffke. În romanul lui Cele şapte vieţi ale lui Felix K. am găsit cea mai frumoasă istorie modernă despre umbră: Umbra lui Emilie şi cea mai inventivă (şi tristă) despre timp: Povestea iscusitului hoţ din Constantinopol.
•••Cadourile care au străbătut cel mai lung drum ca să ajungă într-o librărie de la noi: cele din Japonia. Rafinament şi bucurie estetică. Splendide evantaie, clondire, ceşti, pahare, farfurii şi beţigaşe, cutii lăcuite, stampe, păpuşi-samurai, însoţite, toate, de mici prezentări ale istoriei şi rostului lor. Iubitorii de carte japoneză au acum şi recuzita la îndemână. Căutaţi, printre cărţi, Japonia de lângă noi…
•••Cele mai bine gândite cărţi (şi colecţii) pentru copii: la Editura ARTHUR. Cea mai recentă: Cui i-e frică de computer? Vă rog să nu neglijaţi ilustraţiile Irinei Dobrescu şi autobiografiile care precedă textele, mici proze ele însele.
•••Cele mai frumoase coperţi de audio-bookuri: Mihail Coşuleţu, a cărui amprentă stilistică e uşor de remarcat şi pe cărţi.
•••Rubrica de revistă pe care am citit-o săptămânal cu cea mai mare plăcere: Cu ochii în 3,14 din Dilema Veche, poate şi pentru că este una colectivă, cu săgeţi care ţintesc şi uneori doboară câte un defect din estul nostru sălbatic.
••• Traducerile de care m-am simţit cel mai aproape: ale Antoanetei Ralian din „Raftul Denisei“.
•••Cea mai bine ilustrată revistă (cu fotografii-document), Astra din Braşov. Iar tema care m-a interesat cel mai mult, în revista Historia, ultimul număr din 2013, cu texte şi imagini despre Belle époque.
•••Filmul cel mai pictural pe care l-am văzut datorită unei cărţi: Rear Window de Hitchcock. L-am descoperit odată cu Efectul Sherlock Holmes de Victor Ieronim Stoichiţă.
•••Cea mai frumoasă librărie deschisă în 2013: Humanitas din Piaţa Sfatului – Braşov, într-o casă patriciană de secol XVI (după alte estimări XIV), cu fresce ca de muzeu şi geamuri mici între încăperile boltite. Arhitectul care s-a ocupat de ea este Johannes Bertleff, cândva absolvent al Liceului Johannes Honterus, aflat la un pas de librărie.
