avion cucuion, ia-mă și pe mine-n zobr :)))

Nu m-am mirat defel atunci când am zărit avionul firmei Lufthansa, în miniatură, din plastic gros, folosit ca loc de joacă, în aeroportul din Munchen, printre bistrouri, magazine de haine, pantofi și ziare. Și, în general, prin vânzoleala previzibilă pe care o presupune un aeroport. Avioanul de joacă era, așezat, totuși, mai în ascunziș, la marginea “bulevardului” central, după niște incinte fast-food. Nu puteai să te prefaci că îl dirijezi, fiindcă nu avea volan și nici scaune, era doar o carcasă goală. Cum se poate cineva juca prin așa ceva? Simplu: carcasa aceea era aptă să adăpostescă fugi și alergări. Cam asta și făceau puținii copii care urcaseră în avionul de jucărie, gol pe dinăuntru.

Un matur nici nu ar fi putut să stea drept acolo, ci doar aplecat și gheboșat :). Așa îi trebuia maturului care își închipuia că mai are dreptul să se joace. Eu nu am îndrăznit să mă joc, ci doar să rezonez cu amuzament la carcasa goală, pe marginea căreia am adăstat (fără ca ea să fie Vavilon, ahah!) și în care am intrat mai degrabă ca să văd cum se văd lucrurile de după geamurile acelea pitice :). De aceea și spun zobr, iar nu zbor!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *