Marele maestru al combinaţiilor

Ostap Bender este un personaj de roman, dar face parte din categoria acelor personaje pe care le-ai putea întâlni oricând în realitate. Odiseea lui, a apărut în limba română la editura Cartea Rusă încă din anii ’50. Eu am descoperit-o însă prin reeditările romanelor 12 scaune şi Viţelul de aur din anii ’90. Fară nicio urmă de îndoială, aş include aventurile marelui maestru al combinaţiilor pe o listă scurtă a cărţilor pe care fiecare ar trebui să le citească!

Când le-am descoperit, nu am putut înţelege cum de cele două romane au putut apărea în perioada comunistă. Dar de fapt, umorul negru debordant al lui Ilf şi Petrov a fost tolerat de Stalin pentru că ar fi vizat “tarele” Noii Politici Economice din vremea lui Lenin. La fel a fost şi la noi cu literatura obsedantului deceniu! Ar fi permis oare Ceauşescu ceva sau cuiva să critice epoca lui de aur?

Din lupta cu prostia, birocraţia şi până la urmă cu tirania, marele maestru al combinaţiilor iese aproape întotdeauna învingător. Sunt primele cărţi la care îmi amintesc să fi râs în hohote! Ostap Bender nu are niciodată răbdare. Se grăbeşte să-şi atingă ţinta, speculând neîncetat slăbiciunile oamenilor şi ale sistemului. Aproape până în ultimul moment ai impresia că nu este deloc imposibil să ajungă la destinaţie. La Rio de Janeiro!… la fel cum microbiştii români mai speră, acum, înaintea meciului cu turcii, că la vară echipa lor va juca pe Estádio do Maracanã.

Pe marele maestru nu ai cum să nu-l placi… Mă gândeam dacă nu cumva supleţea dizidenţei româneşti din anii comunismului nu s-a datorat cumva şi faptului că la noi au existat foarte mulţi mari maeştri ai combinaţiilor… desigur mult mai mici şi cu mult mai puţin haz decât Ostap Bender!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *