Scriitorii sunt chemaţi să producă spectacole de o seară în locuri îndepărtate, expunând calităţile volumelor proprii în loc de perii pentru toaletă ori serii de enciclopedii.
Lectura este o îndeletnicire confortabilă, solitară, lentă şi senzuală. Scrisul avea şi el cândva unele dintre aceste însuşiri. Însă de o vreme, profesia scriitorului a ajuns o combinaţie de comis-voiajor şi actor de repertoriu.
[…] Tot ce-mi doream era să fiu acasă, în căminul meu […], unde-mi ţin cărţile şi unde lucrez.
(Alberto Manguel, Jurnal de lectură. Un Don Juan al cărţilor, trad. de Ioana Ieronim)
