Despre Blixa Bargeld, liderul celei mai avangardiste trupe germane, Einstürzende Neubauten, nu poți afirma cu siguranță ceva, căci contrariul este perfect valabil. A fost exmatriculat din liceu din cauza radicalismului său și nu a terminat niciodată școala, dar este un intelectual rafinat pe care Academia de Poezie din Viena l-a invitat să țină un curs studenților săi. A fost mereu o autoritate vizionară și un creator de strategii artistice, dar s-a simțit bine și în umbra lui Nick Cave, pe care l-a însoțit timp de 20 de ani ca simplu chitarist. A legitimat zgomotul și deșeurile industriale ca surse muzicale atunci când anii 80 săltau pe ritmuri pop, dar s-a îndreptat treptat spre un minimalism rafinat și elitist atunci când zgomotul a început să fie înglobat de aproape toate genurile muzicale. Țipătul de „pisică sugrumată” a devenit o amprentă unică a stilului său, dar a fost mereu atras de tăcere și de sincopele zgomot/liniște.
Ultimul proiect muzical al lui Blixa Bargeld, „Still Smiling”, este o colaborare cu compozitorul italian Teho Teardo, autorul coloanei sonore a filmului Il Divo. Câteva informații de bază: cântecele sunt interpretate în italiană, germană și engleză. Unul dintre ele, „Alone with the Moon”, este un cover Tiger Lillies. Cvartetul Bălănescu se regăsește și el în acest proiect… Dar sunt nevoită să mă opresc aici cu obiectivitatea. Aceasta nu e o cronică muzicală. Nu știu nimic serios despre stiluri muzicale, influențe, sonorități. Nu pot face aprecieri tehnice. Prin urmare voi trece, cu ignoranță exuberantă, la lucrurile cu adevărat importante. Și anume călătoria mea pe
harta imaginară a teritoriului locuit de un axolotl
specializat în nimic și predestinat spre nimic, de veghe în utopia muzicală a cuvintelor. La el poți ajunge coborând în tunelul (da, tunelul) Babel, acolo unde te întrebi dacă mai rămâi tu însuți cântând într-una sau două limbi care îți sunt străine.
no images were found
Aici, în tunelul lingvistic, cineva a luat o oglindă și a întors-o către cuvinte. Există un cuvânt pentru toate, dafür gibt es ein Wort. În spatele buzelor, în spatele dinților, limba sărută cuvântul și-l eliberează ca pe un praf de stele peste amintiri, singurătăți, lumi trăite sau doar închipuite.În utopia bargeldiană bântuie hoții de metale
Buntmetalldiebe
– ei da, ce metaforă mai frumoasă putea trimite oblic Blixa spre Neubauten și ritmurile lor ireale, obținute din bucăți de metal culese de pe șantiere și torturate sub poduri?
Tot acolo Shakespeare se prelinge printre crini putrezi, iar la micul dejun se servesc nori și vin îndulcit cu miere. Melancolia pocnește însă scurt și dureros, nu apuci să înghiți nectarul, căci simți cum cerul gurii ți se amărăște.
Nu rămâneți pe gânduri, Blixa mușcă atunci când te aștepți mai puțin. În primul rând pe jurnaliști, desigur. I-a numit cândva o eroare a evoluției, și iată că le mai trimite acum un bobârnac:
Can I ask you a stupid question? I heard that you have been influenced a lot by ”The Ubiquitous Caboodles”? Are you going back to play with Nick? I think since FM Einheit has left your music has softened a lot.
Is that a question? (mârâie politicos Blixa)
Wasn’t it terrible to be enclosed by a wall? (Defenestrazioni)
Blixa este întors spre sine însuși mai mult decât oricând – și e de înțeles, având în vedere că lucrează de ceva vreme la propria biografie (ce veste bună, Herr Bargeld!). Melancolia care marchează în mod evident întregul proiect se așază peste toate ca o ceață umedă. E acolo și nu poți scăpa de ea, o înghiți în cantități letale, te trezești cu ochii umezi și creierul pulsând de gânduri cenușii. E frumoasă și otrăvitoare ca o beladonă, încerci să te oprești și totuși vrei mai mult. Lângă tine, Blixa adulmecă meditativ sângele trecutului, apoi fixează viitorul cu mândria suverană a celui care va muri în picioare. Ich stehe auf dem Dach/Ich warte vehement/Ich warte immernoch/Die Füsse in Zement (Come up and see me). Cu picioarele în ciment, așteptând pe un acoperiș veșnic. Ce?
Probabil ceva mai bun decât moartea. Tot el a zis-o cândva. Și așa să fie.
P.S. CD-ul a fost lansat deocamdată doar în Italia, pe site-ul lui Teho Teardo (http://tehoteardo.com/en/opera/album/teho-teardo-blixa-bargeld/), dar va avea lansarea europeană pe 28 iunie. Iată că am reușit să mai transmit ceva obiectiv 🙂
