Dintr-o dată brusc, riff-ul m-a secătuit. L-am cântat continuu. Vroiam să-l cânt de 100 de ori pe zi. Se simţea bine, suna bine, arăta bine pe chitară – tot ceea ce-ţi poţi dori de la un riff. Aveam reacţii viscerale. spirituale faţă de el.
Sunt cuvintele lui Joe Satriani, care aseară a cântat în Bucureşti. Maiestria îmbinării vorbelor, elementele teoretice și erudiţia muzicală nu prea ajută când e vorba să descrii muzica în cuvinte. Înainte de concert, poate că aș fi putut să scriu un articol mai informativ despre Joe Satriani. As fi scris că Satch le-a fost profesor de chitară, printre alţii, lui Steve Vai, Larry LaLonde, Rick Hunolt, Kirk Hammett, Andy Timmons, Alex Skolnick sau că a cântat împreună de Deep Purple, John Petrucci, Eric Johnson, Yngwie Malmsteen, Paul Gilbert şi Brian May. Toate numele sunt capitole ale istoriei rock-ului…
Un bun prieten cu care am fost la concertul de aseară mi-a scris după, printre altele, că având în vedere virtuozitatea şi pregătirea muzicală a lui Satch – nu ar fi deloc bizar şi de neimaginat ca cineva obişnuit să asculte concertul de vioară Brahms cu Oistrach să se bucure şi de de chitara care ieri, la Sala Palatului, a construit simfonia de idei pe care Joe Satriani a creat-o pentru noi.
Nu cred că este cineva care poate spune că niciodată nu „i-a cântat o melodie în cap.” Dincolo de halucinaţiile muzicale, puterea muzicii este imensă; muzica ne poate scoate dintr-o depresie, atunci când nimic nu o mai poate face sau poate fi insula pe care să ne refugiem pentru câteva clipe, atunci când realitatea din lumea în care trăim este insuportabilă. Este fascinant ce poate face muzica cu mintea noastră. O carte extraordinară la care mă gândesc acum este Muzicofilia scrisă de neurologul Oliver Sacks; sunt lucruri aproape uimitoare pe care înlănţuirea sunetelor le poate face oamenilor bolnavi de Parkinson, Alzhaimer sau celor care au suferit un accident vascular cerebral. Simfonia de idei a lui Satch m-a făcut să mă gândesc rapid la toate astea…
Au fost piese de pe ultimul lui album Unstoppable Momentum, dar si melodii mai vechi… si uite că nu mă pot opri, decât fâcând legătura la o melodie pe care nu o voi putea niciodată povesti în cuvinte: Always with me, always with you.
