Drama care îl paşte pe intelectualul român e simplă: pe nebăgare de seamă, când îi e lumea mai dragă, ajunge să scrie mai mult decât citeşte. Statisticile o dovedesc, o privire prin revistele literare şi prin librării confirmă ipoteza, iar cercetătorii britanici au dat de mult răspunsul cu „v-am zis noi!”.
Situaţia devine critică atunci când la mijloc e vorba de mult timp liber. Pentru a evita dezechilibrele, venim cu nouă fericite propuneri de lectură carcerală. Ajută la diminuarea stresului, ţine colegii departe şi, mai ales, taie pofta de scris.
1. Alchimistul lui Paulo Coelho stabileşte încă de la început priorităţile şi focalizează atenţia asupra eului nematerial. La o lectură aplicată ar putea oferi chiar tehnici esenţiale de supravieţuire.
2. Pentru o optimizare a comportamentului inter-celular recomandăm doze mici şi dese din Marile speranţe. Ajută la recăpătarea încrederii în sine şi a coeziunii grupului.
3. Catharsisul poate fi asigurat cu o privire aruncată lui Boris Vian. Moarte pocitaniilor e alegerea perfectă.
Atenţie! De evitat, căci altfel riscul e pe propria piele, Ginsberg sau Garcia Lorca. Cu atât mai mult Michel Foucault. Poate stârni invidii.
4, 5. Două cărţi pe care le punem la pachet şi care nu ar trebui să lipsească dintr-o listă serioasă sunt, în ordine aleatorie, Luminiţa, mon amour a lui Cezar Paul-Bădescu şi Dragoastea durează trei ani, de Frédéric Beigbeder. Prima pentru că prezintă viaţa aşa cum e ea şi a doua pentru că învaţă că, la fel ca şi dragostea, viaţa e grea, dar trece.
6. Nu trebuie uitate avantajele lecturii de empatie şi, de aceea, volumul al treilea din seria Harry Potter nu poate fi omis. Prizonierul din Azkaban e un cod al bunelor maniere şi un manual de self-improvement.
7. Cum procurarea romanului lui Lois Duncan, Ştiu ce ai făcut astă vară, ar putea dura ceva mai mult, poate fi cu încredere înlocuit de textul lui T.O. Bobe. Cum mi-am petrecut vacanţa de vară este un bun exerciţiu înaintea audienţelor mari şi mici.
8. Pentru că vechile iubiri nu trebuie uitate, recomandarea e simplă şi grăitoare: Dulce ca mierea e glonţul patriei. Petru Popescu.
9. În căutarea oii fantastice de Haruki Murakami: o carte despre pierderi şi puterea de a o lua mereu de la capăt. Dar mai ales o carte care te învaţă că în spatele oii se ascunde, întotdeauna, altceva.
Ca bonus, pe lista pe lectură adăugăm, inevitabil, Procesul lui Kafka. Aceasta, în buna tradiţie motivaţională a caprei vecinului.
