Pe 27 aprilie 1994, Africa de Sud organiza primele alegeri democratice multirasiale. Se încheia, paşnic şi spectaculos, un capitol de guvernare şi de represiune întemeiat pe ideea perversă şi inumană a segregării rasiale. Mai mult decât un scrutin obişnuit, ziua de 27 aprilie marca unul dintre cele mai importante episoade ale tranziţiei către democraţie, tranziţie ce debuta cu eliberarea din închisoare a lui Nelson Mandela şi culmina cu adoptarea Constituţiei republicii, în 1996.
Alegerea de către Africa de Sud a datei de 27 aprilie ca “Zi a Libertăţii” este un omagiu adus acestui proces laborios şi delicat de edificare al democraţiei multirasiale. Moştenirea sud- africană este de regăsit în tentativa de a grefa, pe acelaşi trunchi de evoluţie politică, preocuparea pentru memoria suferinţei şi atenţia la aranjamentele constituţionale destinate să dureze. “ Ziua Libertăţii “ este legată, prin semnificaţia ei, de ambele dimensiuni. Prin evitarea scenariului unui război care să opună rasele locuind acest teritoriu, Africa de Sud a infirmat prejudecata conform căreia trecutul traumatic al unei naţiuni este menit, inevitabil, să îi modeleze viitorul. O simplă comparaţie cu Zimbabwe, acolo unde tirania lui Robert Mugabe a răpit libertatea şi prosperitatea unui popor, este de natură să probeze înţelepciunea opţiunii sud- africane. Negocierea şi constituţionalismul au fost preferate confruntării, în vreme ce reconcilierea s-a clădit pe căutarea adevărului.
“ Ziua Libertăţii “ celebrată de Africa de Sud este şi ocazia de a reflecta la potenţialul de unitate şi de coeziune civică pe care îl cuprinde o lege fundamentală. Tranziţia negociată din Africa de Sud a mizat, de la început, pe codificarea unor valori non-negociabile şi universale, acordând fiinţei umane demnitatea refuzată de ordinea segregării rasiale. Alegerile din 27 aprilie 1994 au fost precedate de ratificarea unei constituţii interimare, ce înlătura întregul sistem juridic şi politic al “apartheid”-ului. La temelia succesului tranziţiei democratice se situează acordul dintre foştii inamici, acord facilitat de înţelegerea centralităţii libertăţii şi egalităţii constituţionale. O instituţie precum Curtea Constituţională a Africii de Sud este expresia acestui elan de regenerare instituţional şi etic.
Lecţia sud- africană poate fi instructivă şi pentru acei politicieni români ce confundă tentaţiile bovarice cu spiritul guvernării şi al constituţionalismului. Etica moderaţiei pe care a ipostaziat-o, ca preşedinte, Nelson Mandela contrastează, dramatic, cu frivolitatea iresponsabilă şi cu pedagogia urii predominante la noi. “Ziua Libertăţii “ din Africa de Sud este o posibilă sursă de inspiraţie pentru cei care , în România de astăzi, privesc constituţia şi democraţia nu ca pe un sistem al arbitrariului şi privilegiilor, ci ca pe coloana vertebrală a proiectului politic fondat pe cultivarea demnităţii umane.
