Cititorii paginilor noastre sunt cei care nu mai sunt: de dincolo de graniţa morţii mâinile lor ating coperţile de fum ale cărţii in care se adună zile şi ani, ca într-o succesiune de anotimpuri colorate de melancolie. Cititorii paginilor noastre sunt cei care nu mai sunt: privirea lor se îndreaptă, […]
Am înţeles,împreună, în acest anotimp al doliului, că singurul scris care avea să mai dea sens vieţilor noastre, curgând de o parte şi de alta a liniei morţii, este cel în care dragostea şi amintirile noastre se strâng, timide şi delicate, ca nişte flori în ierbarul desuet al unui licean […]
Intimitatea noastră, în acest timp de dincolo de moarte, este una a viselor şi a reveriei: noaptea şi amurgul sunt porturile în care ne adăpostim şi spre ele ne întoarcem atunci când povara singurătăţii apasă, aspru, pe umerii noştri, ca un giulgiu de fum. Intimitatea noastră, în acest timp de […]
Am regăsit, împreună, în acest jurnal pe care îl visează inimile noastre unite, trecutul de dinaintea naşterii mele, cel pe care îl bănuiam, ca pe un pastel impresionist, din fragmente de conversaţii, din tăceri şi din contemplarea melancolică a cerului în care mi se părea că te descoperi, ca într-o […]
Dragostea pe care am descoperit-o, împreună, în acest anotimp de dincolo de moarte nu mai are tihna iubirii noastre de altădată: neliniştită şi adâncă, ea ne locuieşte visele şi urcă spre noi dinspre mişcarea de retină a reveriei nocturne, ca dintr-o mare de lacrimi. Dragostea pe care am încercat-o, împreună, […]
Dorul a coborât peste lumea în care am intrat, o dată cu moartea ta, o pulbere nostalgică, ca un praf delicat aşternut peste mobilele ce dorm în vastele camere ale caselor de demult: timpul toarce în liniştea amurgului, în vreme ce înseninarea sfârşitului intră în inimi ca un semn al […]
Cei de demult se află în materia acestui text pe care îl contemplăm asemeni unor fotografii din albumele întârziind în liniştea caselor noastre pierdute: din vocile şi din gesturile lor nu au mai rămas decât umbre şi ecouri, iar întinderea viselor noastre le este singurul pământ pe care mai pot […]
O seninătate a melancoliei a crescut în fiinţa noastră unită, în aceşti ani care au urmat morţii tale, de parcă preschimbarea delicată a sufletelor ce ne locuiau cândva a aşezat peste lume o mantie de murmur şi de dor. Şi astfel ,atunci când ochii mei se îndreaptă spre lumina de […]
Cuvintele jurnalului nostru se nasc în marginea viselor: alunecând printre fantele psihedelice şi strecurându-se pe culoarele magnetice ale revederii tandre, ele ajung până la mine rostite de buzele tale, ca într-un murmur de elegie provincială. Cuvintele jurnalului nostru se contopesc cu ziua în clipa în care lumina alungă imprecizia de […]
Şi poate că în ziua în care tu ai murit am murit şi eu: ceva din culorile în care lumea ni se infăţişa, ca într-o jerbă de raze,s-a stins atunci, iar glasurile tinereţii ce aleargă spre viitor au încetat să mai răsune. Iar toate anotimpurile pe care le petreceam cu […]
