Când am intrat în camera cu tavanul foarte jos – şi lumină sfâşiată ca nişte cârpe îmbibate cu sânge – nu-mi aminteam, nu-mi aminteam deloc cum ajunsesem acolo, unde eram, care era locul acesta – unde, probabil, mai intrasem, căci mai fusesem pe aici, ştiam asta. M-am dus spre tejgheaua […]
minciună? ce frumoasă e moartea – nu? – nodul în gât şi ochii măriţi – care te fixează deodată, şi mâna zvâcnită la rădăcina, migălos răsfirată, a durerii din piept – acolo, unde pulsează urât carotida – şi vezi că nu mai poate, nu mai poate să respire – şi […]
ca şi cum ai scrie scrisori propriei tale fantome – or, asta fac eu, scriu acuma, şi, cred chiar – într-un tremur al halucinaţiei – că iar ar fi cu putinţă jocul acela vechi – din vorbele monotone ale mele ea să înţeleagă un adevăr, cu adâncă şi frumoasă lumină, […]
„Se împlinesc o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial. Puţine episoade ale istoriei rămân atât de adânc ancorate în memoria colectivă. Perfect explicabil: este evenimentul fondator al lumii în care trăim. Multă vreme văzut strict în termeni conflictuali (dreptatea noastră, vinovăţia altora), Primul Război Mondial îşi caută […]
Pe scurt, războiul a fragmentat Europa într-o măsură neînchipuită, atât prin multiplicarea entităţilor „naţionale“, cât şi prin proiectele de societate divergente pentru care au optat sau spre care au fost împinşi unii sau alţii: între democraţia de factură occidentală, comunism şi diversele „fascisme“. Cele două decenii interbelice au fost perioada […]
În 1919, prin Tratatul de la Versailles, Germania a fost declarată răspunzătoare pentru declanşarea războiului, ajungând să poarte singură povara responsabilităţii, odată ce Austro-Ungaria nici nu mai exista (iar Rusia ţaristă se metamorfozase într-o Rusie bolşevică rămasă în afara noului sistem european). La al Doilea Război Mondial – aici nu […]
Scopurile mari de război, tentaţiile imperialiste nu pot fi, desigur, scoase din ecuaţia conflictului mondial. E de presupus chiar ca Germania să le fi avut într-o măsură mai mare decât alţii. Se simţea „înghesuită“ pe continent, în timp ce concurenţii săi (Rusia, Franţa, Marea Britanie, Statele Unite) îşi extinseseră imperiile […]
Vorbind despre cartea cea mai cunoscută a lui Ernst H. Kantorowicz, simt nevoia să evoc o secvenţă din studenţie. Îmi aduc aminte cum a început cursul de istoria Evului Mediu apusean. Se împlinesc de atunci aproape două decenii. Eram probabil în Amfiteatrul „Nicolae Iorga“ al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, […]
Este indiscutabil că ficţiunea legală a celor Două Corpuri ale Regelui a fost un aspect caracteristic al gândirii politice engleze din epoca reginei Elisabeta şi a primilor Stuarţi, dar ar fi o greşeală să sugerăm că asemenea speculaţii au fost limitate la secolele al XVI lea şi al XVII lea […]
Nu doar episcopul, ci şi regele figura ca o persona mixta, pentru că şi lui îi era atribuită o anumită capacitate spirituală ca emanaţie a consacrării şi ungerii. Este adevărat că doctrina papală i a refuzat în cele din urmă regelui caracterul clerical sau a redus acest caracter la nişte […]
