Vorbind despre cartea cea mai cunoscută a lui Ernst H. Kantorowicz, simt nevoia să evoc o secvenţă din studenţie. Îmi aduc aminte cum a început cursul de istoria Evului Mediu apusean. Se împlinesc de atunci aproape două decenii. Eram probabil în Amfiteatrul „Nicolae Iorga“ al Facultăţii de Istorie din Bucureşti, iar profesorul (Andrei Pippidi) ne-a întrebat: ce credeţi că mai păstram noi astăzi din Evul Mediu? Cu alte cuvinte, ce este medieval în lumea de azi? În alt plan, Kantorowicz a pornit de la aceeaşi întrebare.
În cartea sa fundamentală de istorie politică şi intelectuală a evului mediu, Kantorowicz prezintă în mod convingător şi extrem de erudit modalitatea prin care unele dintre postulatele teologiei politice medievale s-au păstrat până în secolul al XX–lea. Nu este doar o lucrare despre corpul politic al regelui, despre teologia politică medievală, despre funcţia şi persoana regelui, sau despre ideea de regat în percepţia diverşilor cărturari medievali, ci poate deveni o sursă pentru citirea (şi scrierea) istoriei regalităţii inclusiv în spaţiul românesc.
Volumul a ajuns în anii liberalizării limitate şi în câteva biblioteci universitare autohtone, dar a rămas puţin cunoscut în afara cercurilor de strictă specialitate. În primul rând, nu era prea dezirabil din punct de vedere ideologic, în al doilea rând istoria evului mediu occidental (si a perioadei moderne timpurii) a ajuns la publicul românesc – din anii 1960 până în 1989 – în special prin traduceri din istoriografia franceză (Jacques Le Goff, Georges Duby, Fernand Braudel et al.). Mai recent, în 2000, a apărut şi lucrarea lui Roland Mousnier despre monarhia absolută în Europa (trad. Constanţa Vintilă-Ghiţulescu). Or, prin traducerea în română la edit. Polirom a lui Kantorowicz se umple o lacună, se completează în mod fericit imaginea istoriografică despre o perioadă şi un spaţiu politic, cultural şi geografic.
