Biografia unei obsesii Aceasta nu este o carte de memorii, chiar dacă uneori poate să lase această impresie. Ea nu este o încercare de a-mi povesti viaţa, ci o încercare de a o înţelege. De aceea, întâmplările nu urmează o ordine cronologică, ci succesiunea logică a argumentaţiei şi nu sunt […]
Numele sfârşitului lumii Coincidenţa Binelui cu Frumosul – atât de importantă pentru vechii greci, încât i-au inventat un nume, kalokagathia, şi au considerat-o izvorul şi unitatea de măsură a împlinirii armonioase a fiinţei umane – nu mai spune contemporanilor noştri mare lucru. Şi totuşi, noţiunea nu este doar o relicvă […]
Addenda la Sertarul cu aplauze Înainte de a începe să-l povestesc, nu pot să nu mă întreb de ce acest episod – de la care a pornit însăşi ideea Sertarului cu aplauze – nu se regăseşte în carte. Mi se părea prea exagerat? Prea ireal? Prea literar, în ultimă instanţă? […]
Bătrâni şi tineri Observ – fără să-mi propun s-o fac, dimpotrivă, încercând să nu-i dau atenţie, să mă sustrag descoperirii – aversiunea formată din dispreţ, invidie şi ură cu care unii tineri îi privesc pe bătrâni. Sau poate nu e vorba nici de ură, nici de dispreţ, nici de invidie, […]
Titlul acestui articol mi-a fost inspirat de discuțiile din ultimele zile cu Boris Cigler, un prieten bosniac (actualmente director al unei firme de consultanță cu sedii în Amsterdam și Sarajevo; a absolvit un master în economie internațională la Universitatea din Amsterdam) implicat activ în protestele care au loc pe străzile […]
La un moment dat, faimosul medic, în camera bolnavului, îi făcu un semn aproape imperceptibil soţiei bolnavului şi, cu un surâs blând, se îndreptă către uşă. Doamna intui. Ajunşi pe coridor, medicul luă un aer pe deplin potrivit cu ocazia, profund uman şi înţelegător. Îşi drese vocea: — Doamnă, spuse, este […]
Ea scoase prin somn un geamăt slab. La picioarele celuilalt pat, el, aşezat pe divan, citea sub conul de lumină al unei lămpi de noapte. Ridică privirea. Ea fu străbătută de un mic fior, scutură din cap, ca şi când ar fi vrut să scape de ceva, deschise ochii şi-l […]
Numit ofiţer, Giovanni Drogo părăsi într-o dimineaţă de septembrie oraşul, pentru a pleca spre Fortăreaţa Bastiani – prima sa garnizoană. Nici nu se luminase încă bine de ziuă când se trezi din somn şi-şi îmbrăcă pentru prima oară uniforma de locotenent. De cum sfârşi cu îmbrăcatul, la lumina unei lămpi […]
De ce-şi făcea atâtea griji? De ce continua să se gândească? De ce-i era frică? Că Laide ar fi putut să dispară? Nici vorbă. Era de ajuns un telefon şi ea dădea fuga să ia un taxi; iar el o avea la dispoziţie cu lenjeria curată, bine spălată ca să […]
Greu de spus. Dar dacă ar fi să-l credem pe Remy de Gourmont citat de Jean François Revel în Marea Paradă (a stângii actuale), “o eroare intrată în domeniul public nu-l mai părăsește niciodată. Opiniile se transmit pe cale ereditară; în cele din urmă, așa se scrie istoria.” Cu asta […]
