Viorel Marineasa/Robert Șerban: dialog și empatie

”Prozator din silă” este titlul celei mai recente cărți de dialoguri pe care ne-o propune Robert Șerban.

  • Interlocutor al său, de data aceasta: Viorel Marineasa, într-o gamă foarte ofertantă de roluri (și) în această carte.
  • Viorel Marineasa – nu numai scriitor, așadar. Ci și (fără să am vreo clipă pretenția că aș epuiza lista rolurilor în care e distribuit în carte sau în care se autodistribuie Viorel Marineasa) editor, profesor la Universitate, observator al istoriei recente, polemist discret, martor al fabuloasei boeme timișorene, participant activ la decembrie 1989 în Timișoara, pilon important la ziarul ”Timișoara”, publicist, om atent, curios, uneori depresiv (el însuși o mărturisește), discret, principial, tonic adesea, forțos (la propriu și la figurat).
  • A propos de acest din urmă atribut – Robert Șerban (în cuvântul înainte al cărții): ”…ne intersectam permanent, ne strîngeam mâinile. Iar strînsoarea lui era de neuitat! N-ai fi crezut că un scriitor are așa o forță.”
  • Depun, al rîndul meu, mărturie că așa stau lucrurile – cînd te saluți, când dai mâna cu Viorel Marineasa, e de neuitat.
  • Tot Robert Șerban, în același cuvînt înainte: ”Dar nu doar prin puterea (neostententativă) a mâinii sale mi-a transmis încredere și m-a făcut să îl simpatizez, ci și prin seriozitatea, temeinicia și talentul cu care se poziționa în treburile culturale, fie că erau propriile cărți, fie cărțile altora (a fost un excelent editor), fie în discuții, fie în fel de fel de proiecte, mai mari sau mai mici. Pe el puteai și poți să contezi. Nu fușerește lucrurile. Dacă se implică în ceva, ai garanția că va ieși bine acel ceva.”
  • Așadar, ”Prozator din silă” este o carte de interviuri și, fiind așa, ea este, de fapt, în multe feluri.
  • Iată cîteva dintre speciile de care aparține sau cu care se intersectează. Întîi, desigur, ea e o confesiune (e o carte în care latura confesivă este abundent ilustrată și alimentată). Dar e și o carte de istorie – confesiunea aceasta are loc într-un timp alert, în două regimuri politice din care ochiul de vultur al prozatorului Viorel Marineasa știe să vadă și să aleagă multe esențe tari.
  • Ca medie a acestor direcții de care aparține, ”Prozator din silă” este, aș spune că așa e în mod fundamental, o carte frumoasă, caldă, blîndă.
  • E o carte care propune – și impune – un exercițiu al respectului;  de asemenea, e și un volum care joacă și o carte a unei prietenii de aproape trei decenii între cei doi interlocutori.
  • ”Prozator din silă” stă și ca o istorie culturală – coerentă și funcțională mai ales pentru partea de vest a României, cu focus (iarăși, evident, pentru că afectiv!) pe Banat.
  • Ca subspecie a acestei istorii culturale – cartea poate fi citită și ca un album sui generis al multor momente memorabile care au în prim plan pe cei care, printr-un anume fel de a trăi cultura, nu s-au aliniat neapărat regimului comunist, precum și pe cei care au desenat caracterul autentic revoluționar al momentelor care au compus, din nou pentru istorie, decembrie 1989 în România.
  • Este, desigur, cartea aceasta și un raport personal despre cîteva dintre reperele tranziției românești.
  • E în ea, desigur, și povestea a ceea ce vede un ochi atent de prozator din lumea culturală românească din ultimele decenii. Vio marineasa

7 detalii pe care (poate) nu le știți despre Viorel Marineasa:

1.A fost ”un copil de război”. E născut pe 2 septembrie 1944, la doar cîteva zile după ce România întorsese armele împotriva forților săi aliați, germanii.

2.Ca director al editurii care i-a purtat numele (și care, din păcate, din 2015 nu mai există), a publicat peste 1500 de titluri. În aproape 25 de ani de existență.

3.A debutat cu poezie. Iată poemul său de debut: „Duminica/ sfârcul naturii înclină spre dulce/ Râzători, filozofăm dumicatul/ Pentru cei ce vor să se culce/ Taica Procust îndată pregătește patul/ Puținătatea zilei flutură-n soare/ Se-neacă cu chimen șugubățul/ Sub clopot de morfină/ pământul obrazului nu mai doare/ Ochiul rămâne pe-o stampă fină:/ Vulturul-timp… băiatul… cercul… și bățul”

4.I se spune ”Fiara”.

5.Nu scrie deloc ușor, relaxat. ”Mă pun greu în situația de a scrie. Fiind un noctambul, am scris multă vreme numai noaptea. Mai nou, în detrimentul scrisului, îmi place să trăiesc pur și simplu. Să trăiesc bucurii mici și calme.”

6.Rugat (e chiar ultima provocare din cartea de interviuri cu Robert Șerban) să indice, dacă ar fi să poată face așa ceva, ce anume ar schimba din viața lui de pînă acum, Viorel Marineasa spune așa: ”fiind un depresiv, nu pot ieși din ideea că mai mereu ai trăit o viață falsă și proastă. Să schimb? Asta ar mai lipsi: să intru în alte clinciuri. Și apoi ce ar însemna, să mă despart, chiar și ipotetic, de ce dragi pe care i-am întîlnit / i-am stîrnit pe o anumită traiectorie a vieții mele? Vreau să rămîn cu ei pînă la urmă”.

7.Viorel Marineasa: ”Timpul? Criteriile  lui sunt mereu surprinzătoare. Eu nu m-aș baza pe ele. Stendhal zicea că joacă la loteria posterității. A nimerit-o”.

Prozator din silă e o carte a devenirii, a unor renașteri, dar și a renunțării la multe iluzii. Densă, dar foarte prietenoasă; cu multe fapte, cu proza lor, dar și cu poezia multora dintre acestea. În partea de final, într-o galerie, chiar cu (la propriu) fotografia unora dintre aceste fapte.

Cum ar spune Cornel Ungureanu: Viorel Marineasa este unul dintre oamenii de mare calitate și de cursă lungă ai Timișoarei. Acum, odată cu această carte (publicată la Casa de Pariuri Literare), dl Marineasa are și un volum care îl omagiază – empatic și inteligent. Un volum pe care, de altfel, îl merită cu asupra de măsură.

P.S. Un fragment măricel din această carte poate fi găsit și citit aici: http://www.banatulazi.ro/prozator-din-sila-fragment-din-cartea-dialog-cu-acelasi-titlu-in-curs-de-aparitie-la-casa-de-pariuri-literare/

 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *