Corectitudinea politică. Aliatul sau amenințarea multiculturalismului?

Ca om nevoit să trăiască în era digitală, sunt conștientă de ascensiunea rapidă a comunităților și discursurilor specifice mediului online. Dar, dincolo de varietatea acestora, nu aș adera niciodată la comunitatea ,,Social Justice Warriors”.

Deși mă atrage ideea luptei pentru dreptate socială, nu sunt adepta unei linii discursive totalitare. În plus, nu aș putea accepta să fac parte dintr-o comunitate înclinată mai degrabă spre a da sentințe, și mai puțin spre a rezolva divergențele prin dialog. Nici sarcina de a selecta actele umane pe care un astfel de grup le consideră ofensatoare nu mi s-ar părea deloc ușoară. La drept vorbind, frustrările oamenilor au surse inepuizabile și se pot dovedi infinite.

Pe lângă impredictibilitatea unui discurs jignitor sau cu adevărat jignitor, din perspectiva membrilor comunității, legiferarea excesivă a frustrării nu face decât să stârpească empatia, la fel cum reușește să amplifice distanțele interpersonale. Totul într-o epocă susținătoare a conectivității, apropierii și corectitudinii.

Așa am ajuns să cred că, în lumea actuală, nu mai putem disocia multiculturalismul de corectitudinea politică. Cel puțin asta am înțeles ori trebuie înțeles din mesajul pe care ni-l transmit mass-media și opinia publică. Desigur, având în vedere că mișcările pentru drepturile civile ale comunităților marginalizate (cu precădere ale celor de culoare) au arătat necesitatea unui răspuns normativ la faptul sociologic al diversității, corectitudinea politică a poziționat multiculturalismul în rândul temelor aducătoare de progres pentru o societate deschisă. Nelipsit, însă, este cel de-al doilea tăiș al sabiei dreptății. Dacă în Occidentul ultimelor trei decenii, corectitudinea politică le-a oferit minorităților șansa de a deveni performante în societate, a făcut posibilă validarea persoanelor care au alte orientări sexuale, iar asertivitatea nu a mai fost un motiv de teamă pentru femei, însemna că și multiculturalismul era pe un făgaș bun. Acum, în schimb, diversitatea ne este predată cu forța. Noi – discipolii înconjurați de mai multe culturi, maestrul nostru necruțător – corectitudinea politică. Dovezi? La orice pas! Marile festivaluri nu pot fi câștigate de un film excepțional, dar incorect politic. Spectacolele de umor nu au nicio valoare, dacă nu râdem corect la ele. Studenții din universitățile anglo-saxone sunt etichetați drept „rasiști”, în cazul în care nu realizează, de pildă, contactul vizual cu interlocutorul.

Cu alte cuvinte, cândva, corect politic însemna să pregătești oamenii diferiți de tine pentru viața-n junglă. Astăzi, corect politic este să închizi toți oamenii într-un glob de sticlă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *